Archive for Septembrie 2010

Despre bunul simţ şi toate cele…

 O profesoară care a scos o carte, le-a pus-o elevilor pe bănci fără a-i întreba dacă o vor, i-a informat că le este necesară şi că preţul este de x ron. Cartea este o compilaţie de eseuri ale unor elevi şi foşti elevi ai doamnei profesoare, o compilaţie interesantă doar pentru participanţii la alcătuirea ei. În fond, o carte inutilă pe care un număr mare de copii au fost nevoiţi să o cumpere pentru ca dumneaei să îşi scoată investiţia şi să iasă învingătoare din toată afacerea, pentru că, vezi Doamne, e publicată.
 
 Nici nu a luat în considerare statisticile care spun că mai mult de jumătate din gospodăriile din România o duc de azi pe mâine la limită. 
 
 Caz rar sau e doar aceaşi poveste care se repetă de la începutul şcolilor publice?

Anunțuri

Edgar Degas

Nu s-a considerat impresionist, iar prin opiniile pe care le vehicula, se situa mai aproape de criticii vehemenţi ai impresionismului. Dar stilul său, deşi lipsit după propria sa mărturie de spontaneite, participarea la expoziţiile impresioniste şi relaţia strânsă de prietenie pe care o avea cu Mary Cassat şi Manet, îl apropie de acest curent.

Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro, Degas este considerat unul din intemeietorii impresionismului. Edgar Degas și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numește realist.

 Cu deosebită plăcere picta balerine.

„One must do the same subject over again ten times, a hundred times. In art nothing must resemble an accident, not even movement.”

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
„Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

A strange sau a nu strange?

Vechituri…
Parintii mei, oameni practici, n-au strans lucruri care nu le-au fost utile. Au utilizat logic spatiul si iata ca astfel in podul nostru nu sunt nici haine care au fost la moda acum 30 de ani, nici scule vechi, fuse sau oale si nici alte lucruri fascinante. Imi imaginez uneori cand ma pregatesc sa cotrobaiesc prin cutiile bine ordonate si etichetate, ca poate cu aceasta ocazie voi descoperi… hm, comori ale unei tinereti apuse. Vezi sa nu. Asa ca am inceput un nou proiect, de conservare a prezentului familiei pentru viitor, proiect care se manifesta prin nu m-am decis inca ce. Pentru inceput am ales sa nu arunc o rochie de care m-am plictisit si am ales cateva poze pentru developat. Mai departe, mai vedem.

Dar tine minte Maria, nu trebuie sa ne lasam duse de val si sa adunam munti. 😉

Totusi este trist in lume…

Acum multi multi ani, tatal meu a angajat un tigan sa sape in curte, iar eu, fascinata, am stat cu el toata ziua si i-am cantat cantece. Am luat si o sapaliga, dar n-am avut spor. El, doar cu cativa ani mai batran decat mine, mi-a povestit cu ochii mari ca va fi sofer intr-o zi si ca are un plan!

De atunci a fost mereu prin gospodarie.

Dupa cum am spus, au trecut multi ani.

Un tigan murdar si jerpelit care arata ca de 35 de ani, m-a salutat astazi familiar cu „Ceau Maria”.Eu cu tot ce aveam pe mine, rochia mea de duminica, poseta de firma si pantofiorii cu dantela, l-am privit impasibil.

Abia cateva minute mai tarziu m-am desmeticit si o durere amara mi-a umplut inima. Intr-un val vartej de emotii mi-am adus aminte tot felul de lucruri de cand eram mici, cum ma dascalea sa ma spal pe maini si ma certa ca stau cocosata si cum aveam impresia ca e cel mai destept.

Nedreptatea inexplicabila a vietii a facut ca unii sa se nasca in colonia de tigani, iar altii in case prospere. Numai Domnul stie cate suflete, cate vise sfaramate se ascund in colonie. Cand aud obisnuitele imprecatii si opinii despre valoarea tiganilor si unde exact ar trebui sa se duca, imi vine sa turb.

Sinestezie

Ce vezi ascultând cu ochii închişi?

Eu văd nisip potocaliu, un lan de grâu, îngheţată multicoloră şi zâmbete zâmbete zâmbete!
 
Zâmbeşte!

Top Gear în America

Fantastic! Cea mai puternica natiune de pe glob.

Dintre comentarii:

burrexkeefAGAIN

1 week ago

This is the backwoods sh*t on the outskirts. The bigger cities are a little more inviting. Still trashy and full of subhuman creatures but the interracial couples, gays and anti-republicans are around. We just keep our mouths shut and stay with our „own kind”: people who’s parents aren’t cousins and with an IQ above 80. Normal is definitely a minority here.

JonnySCE

15 hours ago

haha love it !! and with all due respect, this does portrait a steriotypical american … but i say its cus of religion religion fucked up people and causes a dam lot of wars .. there should be no people like this in the world .. to have them in a small hick town is bad enough they should just not be around!

monsterman261

5 days ago

Hey I actually live in bama so **** you no **** you and your family for calling us out on something the south loves and haits we can’t help it it’s just the way we are