A strange sau a nu strange?

Vechituri…
Parintii mei, oameni practici, n-au strans lucruri care nu le-au fost utile. Au utilizat logic spatiul si iata ca astfel in podul nostru nu sunt nici haine care au fost la moda acum 30 de ani, nici scule vechi, fuse sau oale si nici alte lucruri fascinante. Imi imaginez uneori cand ma pregatesc sa cotrobaiesc prin cutiile bine ordonate si etichetate, ca poate cu aceasta ocazie voi descoperi… hm, comori ale unei tinereti apuse. Vezi sa nu. Asa ca am inceput un nou proiect, de conservare a prezentului familiei pentru viitor, proiect care se manifesta prin nu m-am decis inca ce. Pentru inceput am ales sa nu arunc o rochie de care m-am plictisit si am ales cateva poze pentru developat. Mai departe, mai vedem.

Dar tine minte Maria, nu trebuie sa ne lasam duse de val si sa adunam munti. 😉

Anunțuri

8 responses to this post.

  1. :)) si eu sunt o persoana care…strange!!!

    Răspunde

  2. Ai mei au fosat exact invers, de fapt mama. A strans tot timpul tot felul de lucruri nefolositoare de care acum ma impiedic de cate ori merg la tara. Si e foarte aiurea, pentru ca nu ai loc, nu poti face curat, nu le poti folosi, etc.

    Sa nu uiti ultima fraza, pls, spre binele tau si al celor din jur !

    Răspunde

  3. Cine poate strange, cine nu…..nu .

    Răspunde

  4. e cu două tăişuiri chestia asta : sunt oameni care strâng din pură prostie ( mda, ştiu, mi s-a mai spus, sunt cam dură uneori, însă lui Ale i se acceptă orice :mrgreen: ) , iar alţii din prea mult ataşament şi aici vorbim de cel legat de lucruri materiale care stârnesc anumite vibraţii în interiorul fiinţei.
    nici eu nu o înţelegeam la început pe mama când găseam prin dulap rochiile ei din tinereţe, sau poşete, neapărat asortate cu pantofii.
    să zicem că între timp am ajuns s-o înţeleg pe mama de ce ţine aşa mult la chestiile astea pt că atunci când te gândeşti că erau primele lucruri luate din salariul ei, plus că făceau câte un sac de bani ( mama e pe concepţia că mai bine iei un lucru o dată la X luni şi e de calitate decât cârpe în fiecare lună) . . . eh, treacă-meargă . . . erau chestii făcute la casa de modă, era cea mai tare, avea cele mai scumpe ţoale . . . chestii muiereşti după a mea părere :))
    eu nu-s strângătoare, adică nici prea-prea, nici-nici . . . ceea ce colectez eu în timp sunt amintirile sub forma bileţelelor, agendelor mâzgălite şi . . pixurileeeee :mrgreen:
    dacă bine reţin eu, în urmă cu ceva vreme am văzut un documentar pe Discovery cum că întreaga tărăşenie ar constitui o anume boală de care suferă mulţi oameni, iar anul trecut citisem într-un manual de engleză că sunt unii care nici nu mai pot ieşi din locuinţele lor din pricina mormanelor adunate-n timp de care nu se pot despărţii . . . giiiiz 😦 e trist

    Răspunde

  5. Lucrurile vechi sunt ca amintirile.
    Nu putem păstra chiar tot, așa că e bine să selectăm ce e mai frumos, mai special…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: