Archive for Octombrie 2010

Furia cu ochelari la muzeu

După cum mi se întamplă deseori în muzee, astăzi m-am rătăcit de grup. Din obiect interesant în obiect interesant drumurile mele şi ale prietenilor mei s-au separat. Dar nu m-a deranjat deloc, îmi place să rătăcesc în voie de una singură.

Am băgat de seamă o fibulă şi am stat puţin în faţa ei încercand să-mi amintesc denumirea. Cand mi-am adus aminte, am spus cu voce tare că se cheamă fibulă şi că era folosită ca ac pentru manta.

Un băiat care se uita şi el curios în aceaşi vitrină mi-a atras atenţia că scrie info pe laterale şi am ras amandoi bine. Ne-am plimbat de aici înainte împreună prin muzeu şi tare mi-a plăcut că ştia să explice frumos care era folosul fiecarui obiect. La randul meu i-am arătat ştiinţa mea într-ale ceramicii dacice şi ignoranţa în toate celelalte domenii, îndeosebi într-ale agriculturii.

La ieşire m-a tras de manecă zicandu-mi că vrea să-mi arate ceva. La care scoate din buzunar o bucată de minereu.

Ia uite ce-am găsit.

Mi s-a ridicat tensiunea, abia ieşiserăm dintr-o sală plină cu minereuri de aur.

De unde ai luat-o?

Din muzeu. Vrei şi tu una?

A fi sau a blogui

I-am întrebat pe puţinii bloggeri pe care îi cunosc de ce bloguiesc.

 Mi-au răspuns că o pornire din inimă, dorinţa de a-şi pune gandurile în scris, un dor puternic de ceva care a fost umplut de scris i-a împins de la spate.

În altă ordine de idei, continuară ei, fiecare blogger caută aprecierea celorlalţi într-o măsură mai mare sau mai mică. Unii scriu pentru că vor o odă minunăţiei lor personale şi ajung în expediţia asta de satisfacere a orgoliului să îşi schimbe părerile după cum e mai posh, după cum pot fi apreciaţi mai bine. Jalnic.

Dar tu, Maria, pentru ce bloguieşti? mă întrebă respectabilul blogger T după acest lung discurs.

Ah, am simţit aşaa o dorinţă să îmi pun gandurile în scris, o pornire irezistibilă…

Cand eram mică visam vise minunate

Cand eram mică visam aceleaşi vise ciudate, lungi şi complexe. Într-o vreme i le spuneam colegei de bancă, dar cu timpul a ajuns să creadă că inventez şi nu i-am mai povestit.

Visul meu preferat se petrecea într-o campie. Era acolo o clădire mare cu multe geamuri iar eu o priveam de dinafară şi mă gandeam că trebuie că are cate o fereastră pentru fiecare zi. Mai apoi mă găseam din senin într-o uriaşă sală de mese din clădire unde mă împiedic de nişte scaune. Ies afară că nu-mi place şi plec acasă, o casă draguţă ceva mai departe de clădire, unde avem gaini, caini, vaci şi un urs in hambar. Vreme îndelungată în visul meu stau în hambar întinsă pe un hamac, păzesc ursul şi mă joc. Dar îmi pare că nu e urs, ci vacă. Şi cum nu sunt sigură, mă tot duc să verific. Iar aici începe partea care nu-mi place. Scapă ursul şi mă fugăreşte. Din cand în cand mă prinde şi cand să mă zgarie observ că e vacă. Bucata asta se repeta ciclic. Ursul mă fugareşte şi cand e aproape de mine, cand nu mai am aer îmi dau seama că e vacă.

Un alt vis frumos pe care îl aveam des se petrecea langă un rau. Eram eu şi încă cineva din care nu se vede decat mana. Eu sunt supărată si băiatul ăsta -… ei da, eu ştiu că era băiat chiar dacă nu se vede decat o mană, îmi dă o minge de apă pe care sunt desenate tot felul de lucruri. Eu iau mingea şi o sucesc pe toate părţile pană găsesc o mană întinsă. Şi zambesc. Aşa se termină.

Dar cel mai plin de întamplări vis des de-al meu se petrece într-un oraş mare unde sunt multe scări. Tot urc şi cobor scări şi am o destinaţie clară. Nu mă grăbesc dar ştiu că trebuie să ajung undeva. În drumul meu întalnesc tot soiul de oameni, printre care mulţi oameni pe care îi cunosc şi o tanti bătrană imbrăcată ca o fată tanără, care ţine de mană o fetiţă mică îmbrăcată gothic.

Nu musca mana care te hraneste

Lege nescrisa valabila in toate domeniile vietii.

Daca esti destept.

Poti sa mergi…

La cea mai mica neplacere il trimitem pe vinovat, sau pe mama vinovatului sau pe mortii mamei vinovatului, sa-si petreaca eternitatea in iad.

Cum ar fi daca nu ar avea numai valoare emotionala? Cum ar fi daca fiecare cuvant s-ar indeplini?

Mâini frumoase

Sunt aspre, cu riduri adânci şi piele groasă adunată la articulaţiile degetelor.

 Şi cei mai frumoşi oameni sunt tot aspri, cu riduri adânci şi piele groasă adunată pe la articulaţii.

22 octombrie

NUMAI ASTAZI E MUSAI, CA E … INTERNATIONAL CAPS LOCK DAY!!!