Despre abuzuri si toate cele…

 Schimbările şinelor- sau renovările, mă rog, ce se petrece pe la noi, fac ravagii. Intarziu mereu peste tot.
 
Astăzi autobuzele cruciale şi-au schimbat traseul şi am străbătut cale lungă cu piciorul pentru că nu ştiam unde e staţia. Am aflat staţia, m-am postat în dumneaei undeva mai la coadă, iar când a venit autobuzul m-am văzut ultima care pune piciorul pe scară. Aşteptam relaxată ca domnul din faţa mea să avanseze, când şoferul a închis uşa pe mine. Nefiind nici înăuntru nici afară, m-a lovit şi am rămas blocată. Spuneţi-mi şi mie… poate un şofer să nu observe că în uşa din faţă e o persoană care nu e nici înăuntru nici afară? Poate? Eu cred că nu. Panicată, pentru că uşa mă tot împingea, am ţipat prosteşte „Hei hei” şi am dat cu pumnul în geam. La care şoferul a deschis uşa şi m-a insultat, intrebându-mă printre altele dacă nu văd că autobuzul e plin şi uşa nu se poate închide? Am rămas mască.
 
 Din aceaşi categorie, acum două săptămâni am cerut o informaţie de la ghişeul de informaţii. Doamna mi-a răspuns frumos, dar nu am înţeles. Mi-am făcut calcule în cap şi am rugat-o să-mi repete. Dumneaei mi-a strigat că nu e greu deloc, o iau la stânga etc. I-am răspuns calmă că eu nu am strigat, i-am cerut doar informaţii pe care ea e obligată să mi le ofere în mod civilizat. M-a făcut proastă.

 Cum stăteam nervoasă şi umilită în staţia pustie de autobuz, m-am gândit serios să depun plângere. Dar după ce? Expresia nu e o eroare neliterară. Mă întreb ce mi-ar aduce? Timpul meu e preţios şi nu cred că m-ar lua cineva în seamă. Ba chiar îmi imaginez, bazându-mă pe experienţe trecute cu funcţionari, că nu ar considera că am suferit un abuz, că nu e mare lucru, că ar trebui să trec peste. Doar suntem atât de obişnuiţi să ne tratam reciproc ca pe nişte cârpe, ce importanţă mai are dacă îţi calcă un şofer demnitatea în picioare… 

 Lucruri de genul acesta sunt urmarea a generaţii întregi de maltratare, suferinţă şi proastă creştere. M-am gândit… în Anglia asta nu s-ar fi întâmplat niciodată. Dar nu e corect să gândesc aşa. Gradul de civilizare englez vine în urma a secole de constituţionalism şi libertate, pe când românul abia învăţa ce poate să facă cu libertatea asta, e o jucărie nouă. Ce înseamnă o sută de ani din punct de vedere al mentalităţilor? Prea puţin. Darămite 20…

 Se vede că am încercat, ca naţie, s-o luăm pe scurtătură. Dar mai e drum lung.

Anunțuri

13 responses to this post.

  1. din pacate e o realitate cruda..

    Răspunde

  2. Posted by Sebastian C on 9 Octombrie 2010 at 4:15 pm

    Da….intradevar…ne doare cand suntem jigniti…..cand ni se pare ca nu ni s-a facut dreptate….si ne roade ceva vreme chestia aceasta…dar….te-ai gandit oare ca soferul acela e om si el…..ca lucreaza de la 6 dimineata pe autobus….si ca trebuie sa conduca pe aceeasi ruta…lucru ce devine obositor dupa o vreme. Ba chiar ca are de infruntat fel de fel de fenomene de soferi, stim fiecare ca e o jungla soseaua din Romanica, pentru ca sa ajunga la destinatie in siguranta. Trebuie sa ne gandim si la asta inainte sa aratam cu degetul…da…suntem oameni, dar si soferul acela e om si nu poate tine in el totul, toti explodam la un moment dat.

    Răspunde

    • Oboseala si stresul nu justifica brutalitatea si proasta conduita. Si eu devin nervoasa si frustrata, dar nu imping si nu jignesc pe nimeni pentru asta.

      Răspunde

      • Posted by Sebastian C on 9 Octombrie 2010 at 11:02 pm

        Te-ai gandit vreodata ca nu toata lumea e ca tine Maria? Ca nu toti au atata forta mentala sa isi controleze izbucnirile violente? Nu putem sa gandim asa…lumea e foarte diferita si nu actioneaza in conformitate cu normele noastre de viata…fiecare are propriile principii, diferite de ale noastre….nu gandim la fel….nu reactionam la fel in situatii de nervozitate sau stres.

    • Nu sunt incredibil de puternica, Sebastian, sunt doar normala.
      Si oricum, am impresia ca ce ai prins tu din articolul meu e mai degraba ca… eu am fost jignita. Sa trecem peste asta. Mi-am dorit sa scot in evidenta faptul ca nu a fost o jignire, ci un abuz. Nescuzabil. Si mi se pare revoltator ca poti gasi scuze. Nu exista scuze. Nu are forta mentala suficienta, e stresat, e terminat de rutina, e om si el bleah. SO? Nu e animal. Si aici nu e vorba de hipersensibilitatea mea.
      Sa presupunem ca nu eram eu, ca era un vlajgan obraznic si musculos. Ii trantea usa? Cred ca nu. I-ar fi fost frica ca o incurca. Atunci asta ce e? Pe cei slabi ii poti trata cum vrei ca noa is slabi, dar de cei cu paru ne ferim. Cam asa e.

      Răspunde

  3. Ai dreptate. De obicei, scurtaturile noastre sunt mai lungi decat drumurile propriu-zise.

    Răspunde

  4. Inteleg si perspectiva lui Sebastian. Cam asa e, un imens ansamblu de actiuni negative si repercusiuni. Cine mai sta sa rupa lantul ?

    E bine ca abuzurile descrise de tine au doar un efect imediat. Demnitatea ta nu sta in astfel de vorbe ale persoanelor necunoscute, „de pe strada”. Le poti numi „alti melteni, badarani, nesimtiti, …” si poti trece peste. Si da, oamenii in general sunt lasi, ii lovesc doar pe cei despre care cred ca nu le pot intoarce lovitura cu o forta considerabila.

    Răspunde

    • „Si da, oamenii in general sunt lasi, ii lovesc doar pe cei despre care cred ca nu le pot intoarce lovitura cu o forta considerabila.” mi-a placut cum ai spus asta.
      Si eu inteleg perspectiva lui Sebastian. Numai ca diferenta dintre noi este ca el considera ca motivul pentru care soferul s-a purtat asa, e si scuza ptr care ar trebui sa fie achitat. Eu sunt mult mai capitalista si spun, sunt putine locuri de munca, sa fie date celor care muncesc fara asemenea iesiri.
      Dar asta nu se va intampla in Romania. De ce? Pentru ca angajatorul va zice… are trei copii si o nevasta bolnava, nu-l putem concedia. Mai mult decat rezonabil, probabil fiind angajator as proceda la fel. Cercul vicios este ca angajatul stie ca asa stau lucrurile si isi permite sa isi faca treaba de doi bani. Ca natie de romantici naivi ce suntem, nu ne putem permite sa mai fim asa. Trebuie competitivitate si tenacitate, sa lupti pentru slujba ta, sa stii ca de la tine se asteapta excelenta sau p-aci ti-e drumul. Si mentalitatea aceasta trebuie sa porneasca de la angajator.

      Răspunde

  5. Hmmm, nu stiu daca el incerca sa-l scuze sau doar sa-l inteleaga.
    Am vazut un film foarte bun, „Crash” (poate l-ai vazut si tu), a carui tema e reprezentata de tensiunile etnice si sociale. Intr-un sens mai larg, ma gandesc ca e vorba de ideea unor frustrari, presiuni care se transforma in intoleranta si fapte lipsite de etica fata de cei cu care interactionezi si care se incadreaza in alt „grup”. Poate ca asta vroia sa surprinda Sebastian.
    Iar toate astea cred ca se intalnesc pretutindeni, nu sunt limitate la Romania. Cred ca si la americani sunt destule cazuri in care poate nu e vorba de abuzuri in serviciu, de frica pedepselor ce pot veni in urma reclamatiilor, dar sunt barbati care se duc acasa si-si bat nevasta sau copiii. Aia e chiar mult mai grav.

    Sigur, noi vorbim aici „la rece”. Ma indoiesc ca eu, trecand printr-o asemenea intamplare, as fi gandit pe moment astfel si nu l-as fi considerat pe sofer „un meltean prost”. De aceea mi-a placut filmul, pentru ca e vorba de un cerc vicios din care e nefiresc sa iesi. Dar asta e o discutie poate filosofica, intr-adevar faptele descrise de tine nu sunt normale intr-o societate care functioneaza corect.

    Răspunde

  6. Intr-o dimineata stand in fata usii din fata a autobuzului,am realizat ca soferita nu deschide usa in statie. fiind langa ea,am rugat-o s-o deschida,gandindu-ma (logic!) ca a uitat. Mi-a aruncat „mergeti la cealalta usa!” desi mai era cineva in spatele meu si autobuzul gol. Probabil ii era frig. Incerc s-o inteleg si pe ea…dar cum ziceai asta e meseria ei, cu usi deschise. Nu e treaba mea sa fug la alta usa pt ca ea e „stapanul autobuzului!” Dar exact ca si tine nu-mi place sa fac rau nimanui si nici nu cred ca s-ar schimba ceva.

    Răspunde

  7. Era intr-o zi mohorata, ma intoceam de la scoala, ok, ajung si la statia unde trebuie sa ma dau jos, nu stiu cum de am ramas ultima si pe cand a pasesc pe asfalt autobusu porneste cu usile deschise….eu de obicei rad cand mi-e frica, deci m-a apucat un ras isteric…..pana la urma puteam sa fiu sub autobusu ala….
    Asta e Romania, si daca n-ar fi nu s-ar povesti, tre sa fie si cineva oaia neagra a Europei .

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: