Archive for Noiembrie 2010

Ce om puternic şi bine articulat mi-s…

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar când cineva începe să facă scandal îmi vine să intru în pământ. Mă plimbam într-o zi prin centru şi o micuţă s-a apropiat de mine cerşind. Nu mai aveam bani, dar aveam un suc în mână şi o acadea.

 Dăăăăă-mi un leu, dăăă-mi un leu, domnişoară dăăăă-mi un leu.

 În imensă prostie i-am spus pe un ton simpatetic că nu am un leu. La care fetiţa a rânjit şi mi-a zis că dacă nu îi dau sucul şi acadeaua începe să ţipe că am lovit-o. WHAAAAT? Pleacă de-aici!

Nu vreau să dau detalii cu privire la ce s-a întâmplat în continuare, dar în final i-am dat sucul şi ea s-a îndepărtat bând mulţumită.

Maria a complimentat un băiat…

Dar nu a fost un lucru inteligent.

 Majoritatea fetelor îndrăgostite au impresia că băiatul de lângă ele e exact genul care ar trebui să fie dorit de orice fată. Şi ţoapa aia ar face bine să nu se mai uite aşa la el… si sa nu il mai complimenteze.

Cu trecerea timpului lucrurile se clarifică, dar rămân şi câteva femei norocoase care nu îşi schimbă convingerea. Pentru că al ei e cel mai minunat şi vrednic.

Misterioase sunt căile orbitoare ale iubirii.

Mihai Nechita Burculet şi despre recenziile absurde

Fabulos pictor, vezi aici.

O scurtă definiţie a artei pictorului Mihai Nechita-Burculet – o combinaţie armonioasă de suprarealism, umor şi sentimente adânci.

Cred că aceasta e prima recenzie a unui artist vizual pe care o citesc, care are sens şi e adevărată.

În cele mai multe recenzii se menţionează cuvântul “subtil”, cerinţă obligatorie, şi 70 de termeni complicaţi puşi împreună într-un munte de inteligenţă. Pentru care motiv eu pornesc o cruciadă. Critici de artă, fiţi inteligibili.

“Art is not a handicraft, it is the transmission of feeling the artist has experienced.” Lev Tolstoi.

Vă las cu genialul Mihai Nechita Burculet.

Compozitie

Compozitie

Foc de Mihai Nechita

Foc de Mihai Nechita

 Mihai Nechita

Mihai Nechita

Muzica

Muzica

Filosofând

E foarte la modă să îţi exprimi crezul prin intermediul citatelor. Le dăm oarecare credit pentru că autorul e cineva în general respectat. Dar dacă aş înlocui numele cunoscut ar mai fi ceva de capul… citatului?

Ca să dau un exemplu…

„A nu avea eroi înseamnă a nu avea aspiraţii, a trăi în trecut, a fi aruncat înapoi la rutină, senzualitate şi o personalitate conservatoare.”

Vasile Ciucur de la Brad

Mi se pare că a fi aruncat înapoi la rutină, senzualitate şi o personalitate conservatoare nu e ceva negativ. Rutina e necesară, senzualitatea e firească şi cine are dreptul să te judece dacă eşti conservator? Toate astea în cantitate normală şi în condiţiile potrivite sunt amorale, cred eu.

Am două teorii, şi anume…

Avea sens pentru Vasile pentru că pesemne el a cugetat îndelung şi a făcut conexiuni, a ajuns de la A la B la C şi nouă ne spune numai că a ajuns la A la C. Ceea ce e adevărat, dar e incomplet.

Avea sens pentru Vasile precum ar avea sens pentru mine să spun că îmi place să mănânc unt de arahide cu castraveţi muraţi. Îmi place, dar nu e ceva după care aş vrea să se ghideze planeta.

Vrei?

Vrei să-mi dai un pahar cu apă?

Vrei să-mi cumperi un baton de ciocolată?

Vrei să te dai mai încolo?

Vrei să îmi împrumuţi 60 de lei?

Vrei să îmi dai geanta ta? Îmi place mult…

Vrei să îmi cumperi un pistol?

Vrei să arunci pe geam de la etajul 3 sau vrei să scot arma?

Pare că ai de ales, dar de fapt nu ai.

Scrisoare către unde vrem să ajungem

Decizii decizii… viitorul nu pare luminos pentru un tânăr român obişnuit. Scenariile supărătoare sunt aceleaşi pe care le ştim cu toţii de mult. Mulţi pleacă şi muncesc o lună pentru salariu pe care aici l-ar câştiga în trei, mulţi rămân şi muncesc la un fast food pentru nişte bani care acoperă doar chiria pe o lună, unii rămân şi găsesc mijloace îndoielnice de a-şi câştiga traiul, iar unii reuşesc din plin în ciuda dificultăţilor pentru că sunt norocoşi sau foarte foarte buni.  În fine, e greu! Ştiu că nu spun ceva nou, dar e GREU!

Indiferent unde eşti, imi spune Înţeleptul, nu vei rezolva problemele lumii seara. Mănâncă un măr, spune Tatăl Nostru şi du-te la culcare.

It happens… or does it?

Toată lumea are gânduri şi grijuri. Dar unii oameni sunt atât de preocupaţi de problemele lor, încât nu mai pot să se concentreze la nimicurile conversaţiei normale.

V-aţi gândit vreodată cât de mult ascultă ceilalţi ce spui?

Pentru că mi-am dat seama că deseori conversaţiile mele decurg cam aşa…

-Deci terminaţiile la declinarea I sunt a, ae, ae, am ,a ,a.

-Nu, fii te rog atentă. E a, ae, ae, am, a, a.

-Asta am spus şi eu.

-Nu asta ai spus.

-Deci a, ae, ae, am, a, a.

-Nu! A, ae, ae, am, a, a.

Şi suntem tineri. Deşi poate per ansamblu e o chestie bună, mai puţini oameni sunt atenţi la tine, mai multe prostii poţi să faci.

– Ce lucrezi tu? Măi, ştii tu ce? Nu ne dă asigurare dentară din păcate. În schimb primim bonuri de masă, plus că avem multe zile libere. Dar în ce domeniu spuneai că lucrezi?

-Asasinate teroriste.

-O, frumos. Şi ai asigurare dentară?

Nu, bineînţeles asta nu s-ar putea întâmpla vreodată pentru că ni se aprinde beculeţul la cuvinte precum terorism . Dar există şi alte lucruri periculoase, mai puţin alarmante.

E de fapt atât de uşor să asculţi, aşa că în primul rând mă încurajez pe mine, mai apoi pe voi dragii de voi, să fim mai atenţi la tot ce au ceilalţi de spus. Poate au nevoie de ajutor, vor să îţi spună că le lipseşte ceva, au o informaţie care ţi-ar ajuta sau poate încearcă să-ţi spună că te iubesc şi n-ai ascultat destul. Sau sunt asasini plătiţi, în care caz mai bine te faci că ai prea multe gânduri şi nu îi bagi în seamă.