După faptă şi răsplată

Mi-am zis să aştept o vreme înainte să scriu despre acest subiect. Am aşteptat mai mult de o lună şi inima tot îmi bate mai tare când îmi amintesc.

Nici nu ştiu de unde să încep, nu aş vrea să povestesc trivialităţi dezgustătoare deşi se pare că viaţa tocmai asta e, o curgere de trivialităţi mizerabile printre care se strecoară şi câteva momente de Tolstoi dacă ai imaginaţie.

Am să povestesc, după sfatul lui Camil Petrescu, net, ca la întâmplare.

În primul rând nu m-am simţit deloc bine în seara aceea îngrozitoare în care se pare că toţi ceilalţi s-au distrat; m-am mişcat până acasă cu lipsă de chef, decisă să nu mă mai arunc în mocirla în care m-am scufundat cu avânt de leşinat . De fapt, în ultima vreme mă regăsesc mereu gândind dezamăgită că dacă aş fi un personaj al lui Jane Austen nu aş mai putea fi nici inteligenta glumeaţă, adorabila naivă, pasionala romantică, şi nici răbdătoarea suferindă. Cred că citatul lui Nietzsche  ar ilustra corespunzător sentimentul, „ singurătatea m-a înghiţit ca o balenă “, numai că în loc de singurătate e grozăvia lumii.

Ajunsă acasă am făcut toate lucrurile pe care le fac de obicei, chiar le-am lungit puţintel numai aşa, în speranţa că la un moment dat voi descoperi plăcerea pe care o simt de obicei când sunt curată şi singură în locul meu. Am încercat să adorm, m-am tot sucit de pe-o parte pe alta dar nu era zor. Cu încăpăţînare şi ciudă nu m-am ridicat din pat pînă când am văzut lumină. Dacă merită ceva o noapte de insomnie…

Am sperat că odată ajunşi la faţa locului voi putea fi calmă, superioară. Am pornit cu determinare confuză; după o noapte de gânduri binele a devenit relativ.

Omul m-a întâmpinat cu zâmbete pe care n-am vrut să le întorc dar mi-am afişat zâmbetul de gheişă. El era atât de sigur pe sine că părea de la sine înţeles că raţiunea lui e limpede, iar eu cu determinare, fermă, curajoasă, abia-l puteam privi în ochi deşi mi-era clar că mă priveşte decis să mă intimideze.

Apelând la slăbiciunile mele şi în acelaşi timp acuzându-mă subtil de crime de care ştiu că sunt vinovată dar pe care nu le-am văzut niciodată într-o lumină atât de sucită, ştiind cât de mult detest tensiunile, cât de mult îmi displace să iau decizii, încet încet, omul m-a făcut să cred în sufletul meu că dacă ceva nu e bine, e de partea mea.

Raţiunea însăşi s-a transformat, normele mele au devenit necorespunzătoare, chiar simţurile nu mai erau un criteriu pentru desemnarea adevărului. Întrucâtva am crezut că eu sunt cea care greşeşte, că m-am ţinut prosteşte ca orbul de bâtă.

Mi-am dat seama că nu îl interesează cât mă răneşte atâta vreme cât el câştigă. Şi toată treaba asta e doar justiţie, eu am început, e vremea să plătesc.

Cred că am părut ridicolă după ce toate jocurile mentale pe care le-am jucat m-au extenuat. Şi dacă nu păream, mă simţeam ridicol, dar mi-am rostit incoerent gândurile obstinente la sfârsitul unui joc prea lung, convingeri prea bine înrădăcinate în mintea mea.

S-a enervat şi m-a insultat moale. Probabil avea nevoie să îi arăt că are dreptate. Nu i-am observat nimicnicia până atunci, părea mereu calm şi superior.

Cred că m-am mobilizat în dimineaţa aceea numai ca să am certitudinea că sufletul mi-a dat indicaţii corecte.

În veşnic stil propriu am răsturnat un scaun la plecare.

A trecut ceva vreme până să  mă simt cu inima uşoară, dar ţin minte viu că am traversat parcul atentă la cizmele mele urâte cum se pun una în faţa celeilalte şi în măsura în care puteam fi veselă atunci, m-am înveselit.

Anunțuri

13 responses to this post.

  1. Ai sa fii fericita, pentru ca meriti:) Capul sus , nu la cizme.Fi mandra de ceea ce ai si pretuieste.Cine nu te merita, nu te lasa luata.

    Răspunde

  2. De multe ori impresia lasata de unii nu este adevarata si prin urmare comportamentul lor nu ar trebui sa te raneasca.Cine nu merita..nu merita!

    Răspunde

  3. oare esti fericita…?
    imi place cum scrii…

    Răspunde

  4. unii se obisnuiesc sa ne detina, fara sa faca nimic in directia asta. si cand incerci sa faci un pas afara din cerc, incep sa-ti imprime ideea ca de fapt fara ei nu esti nimic…doar ca punand un pas in fata celuilalt realizam ca putem fi si in absenta lor…uneori chiar mai bine!
    putini oameni merita sacrificii, numai bine iti doresc!

    Răspunde

  5. Ce pot spune … lipsesc motivele, faptele care au dus la o asemenea desfasurare a lucrurilor. Prin urmare eu nu pot judeca. Sigur, daca le-ai dezvalui ar fi o expunere mai mare.

    Mi-a placut exprimarea „se pare că viaţa tocmai asta e, o curgere de trivialităţi mizerabile printre care se strecoară şi câteva momente de Tolstoi dacă ai imaginaţie.”

    Răspunde

    • Si ce parere ai, cum iti place blogul meu in varianta emotiva?

      Răspunde

      • Adevarul e ca emotivitatea pe marginea fondului „eu vs. oameni care s-au purtat urat cu mine”, acoperit in ceata in ceea ce priveste explicatiile, nu ma mai atinge :). Dar empatia face sa mearga de minune in general. Fiecare se va gandi la oamenii care s-au purtat urat cu ei, nici macar nu trebuie sa prezinti niste fapte, ci doar sa transmiti o stare.

      • pai, cine vrea sa auda o poveste in care detaliezi cum s-a purtat cineva urat cu tine? pe de cealalta parte, eu una m-am saturat si sa citesc articole de un optimism stralucitor.

  6. Posted by srn on 8 Noiembrie 2010 at 9:26 pm

    marie o sa-ti zic ceva tipic romanesc, cine o fost ala? ca il rezolv eu :)), bine nu vreau sa fiu dinou misogin dar eu, personal nu cred in asta „Mi-am dat seama că nu îl interesează cât mă răneşte atâta vreme cât el câştigă.”, nu cred ca totul se reduce la a „castiga” ceva (suntem si noi barbatii oameni)

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: