Despre cartea contemporană si toate cele

Nu sunt o mare consumatoare de artă contemporană; uneori mă atrage, dar de cele mai multe ori am impresia că artistul îşi bate joc de publicul ţintă şi face un ban pe seama prostiei.

Îl iau de exemplu pe Paolo Coelho pentru că îmi ciocăne pe creier ca un pitic miner.

Mă irită deşi sunt întrucâtva comice, dialogurile personajelor lui Coelho. Sunt ca scoase din volumul fictiv „The most awkward: Say strange unexpected things to strange people”.

Par example… tema centrală e biscuitele.

Acest biscuite se sfarmă în mâinile mele, observă el privind cu simplitate biscuitul care se sfărma în mâinile lui. Nu ştia de ce i se deschide sufletul atât de firesc în faţa acestei bibliotecare…

Oare ce ne face să distrugem tot ce atingem? replică femeia pe care el o întâlnise doar acum 20 de minute. Oare ce ne face să ne detestăm atât de mult? Am un fiu de vârsta ta, Mă întreb uneori ce ar face el în legătură cu biscuitele. Destinul ne e trasat mai de dinainte. Nu e asta tragic? Crezi că alegi, dar de fapt nimic din ce faci nu surprinde Universul.

Pentru ce îmi spui asemenea lucruri?

Nu ştiu, îmi pari ca un om pe cale să îşi abandoneze conştiinţa

Nu e asta nebunie? Ce înseamnă a părea?N imic nu e ceea ce pare.

E clar?

Ce e asta? Asta se cheamă formare de opinii sau manipulare subtilă. Scriitorul varsă sec o grămadă de bucăţi de cugetare profundă care acoperă toate domeniile, de la economie la religie şi e plin de calm filozofic sentimental apatic oximoronic oriental fabulos.

Mai presus de toate, e fals fals fals. Am impresia că tipul îşi face o colecţie de formulări care îi par mai cu moţ,le pune pe hârtie şi scrie ceva ca să umple spaţiile goale.

Asta e părerea mea umilă pe care o apăr pe principiul camilpetrescian şi în virtutea faptului că am citit 4 cărţi scrise de autorul menţ. mai sus. Întrebarea pe care mi-o pun este… se mai poate scrie o carte de succes despre societatea actuală în care maj. oamenilor se comportă normal şi care nu e despre mafie, prostituţie, chestii paranormale şi care nu implică lovituri de stat sau arme de foc?

Dacă aţi citit asemenea cărţi contemporane, vă rog recomandaţi-mi-le.

Later edit

PS. Sper că e clar că aberaţia de mai sus cu biscuitele si bibliotecara e o parodie, operă a geniului meu.

Anunțuri

12 responses to this post.

  1. Posted by srn on 10 Noiembrie 2010 at 1:53 pm

    marie sunt o mare gramada de autori contemporani cunoscuti care scot carti de astea tampite, iar in rest eu nu-s in pas cu moda, mai am de recuperat cateva mii de carti asa ca nu prea am timp de contemporane, si ce-o fost nu o sa mai fie niciodata la fel

    Răspunde

    • Mai Sorine, refuz sa cred ca „ce-o fost” nu mai poate fi egalat. Asta ar fi un mare esec pentru generatia noastra. Nu, cu siguranta exista artisti contemporani care pot sau ar putea sa scrie grozave povesti de bun simt, numai ca nu ii cunosc eu. ;)) Si nici tu se pare.

      Răspunde

  2. Posted by mazgalica on 10 Noiembrie 2010 at 5:56 pm

    Credeam că am eu o problemă cu Coelho pentru că nici eu nu-l găsesc ca fiind un scriitor strălucit, ci ca pe unul cu o faimă mult mai mare decât valoarea sa.

    Răspunde

  3. Traim intr-o lume care nu se intelege, fie ca vrei sa crezi ca nu e asa, desigur exista si oameni buni si oameni rai, insa carti precum cele , de exemplu, ale lui camil petrescu, mircea eliade, emil cioran, marin sorescu, g. calinescu sau din literatura universala daca vrei, victor hugo, proust, tolstoi sau dostoievski, shakespeare, wilde si multi alti, nu vor mai fi. Dupa cum vezi toti sunt scriitori din timpuri de demult, operele lor au fascinat mii si mii de oameni, si au produs in fiecare din cei care i-au citit sentimente din cele mai frumoase. Literatura contemporana ar fi una foarte buna daca oamenii nu ar dori sa scoata banii de pe urma ei si astfel se publica fel de fel de carti doar pt bani, in zilele noastre putini sunt cei care se gandesc la linistea sufleteasca si nu la confort si lux. Insa cred ca exista speranta… exista bestseller-uri destul de promitatoare, insa din moment ce e un bestseller nu se mai poate numi o carte care contribuie enorm de mult la literatura, carti de genul sunt destule. Vremurile noastre sunt dificile.
    Mi-as fi dorit sa ma fi nascut mult, dar mult in trecut.

    Răspunde

    • multi dintre ei nu sunt din vremuri atat de demult apuse totusi. Poate Acum e un timp negru in dezvoltarea literaturii, care era destul de fructuoasa in urma cu nici 20 de ani, cand inca mai auzeai de cate un roman nou al lui Umberto Eco sau Gabriel Garcia Marquez.
      :)) Si eu mi-am zis asta de mai multe ori, ce fain ar fi sa traiesc in secolul 19, dar ma gandesc ca as fi murit odata la nastere, odata cand am avut apendicita si inca odata de pneumonie.

      Răspunde

  4. Articolul e o parodie ? 😦 Tocmai ce voiam sa spun ca e unul dintre articolele tale ce-mi plac cel mai mult. Pentru ca invita la judecati de valoare pe marginea operei unui autor, propunand o analiza pe text. Sunt putini aceia ce fac o analiza contextuala si nu doar arunca niste cuvinte marete, de duh, de lauda. Deosebit de bine sesiza cineva: „De ce ai face o listă cu nişte titluri şi atât? Am auzit pe multa lume folosind expresia “carte bună” fără context sau fără să dezvolte. Mă interesează doar ce am citit, nu cartea în sine.
    De asta sunt scandalizaţi oamenii minunaţi de poveştile cu lecturile urbane: ei încurajează oamenii să citească, nu să găsească ceva în cărţi.”

    Voi reveni pentru a analiza fragmentul propus de tine. Acum mi-e somn rau si m-as intinde :).

    Răspunde

  5. articolul e foarte serios, ma irita scriitorul la nebunie, incearca sa isi indoctrineze cititorii si nu e deloc subtil. Fragmentul, mica poveste, e o parodie. Vroiam sa evidentiez ca dialogurile din cartile lui Paolo Coelho is cam asa, straini vorbesc nimicuri si dintr-odata unul spune o chestie profunda aleatoare si asa incep sa filozofeze despre sensul vietii.
    Dar imi place sugestia ta, sa facem o analiza pe text. O sa ma pregatesc un citat atunci.

    Răspunde

  6. A, m-ai pacalit si pe mine, credeam ca e un fragment scris de Coelho :). Bine, eu n-am citit nimic de el (de fapt nimic de multi :D), dar mi-a parut un fel de Paulo Coelho :P. Deci esti un mic geniu :P.

    Ilustrarea cu ajutorul biscuitului e deosebit de inspirata deoarece sfaramarea biscuitului alaturata semnificatiei profunde a „distrugerii a tot ce atingem” da nastere unei ironii fine. Cred ca surprinzi foarte bine mecanismul folosit de Coelho (totusi afirmatia mea e limitata de faptul ca nu vorbesc avand in vedere niciun text de-al lui) si in mod sigur de alte firi poetice construite pe acelasi calapod: o exemplificare de proportii reduse (sfaramarea unui biscuit), menita a dezvalui o caracteristica universala, si mai mult decat atat, una tragica. Iar a prezenta o constiinta ce surprinde naufragiul universului („Oare ce ne face să distrugem tot ce atingem?”) atinge extrem de bine simtamintele cititorilor. Pentru ca (si imi asum aceasta generalizare) oamenii se trezesc in ipostaza de martori ai micimii lumii, ai starii ei degradate, iar ei ar fi facut-o mai buna daca aceasta alegere ar fi fost la indemana lor. Logic, grandoarea lui „distrugem tot ce atingem” se pierde. Pentru ca pare nefiresc ca fiecare om doar sa distruga, pare nefiresc sa nu existe si o parte creatoare.
    Si urmeaza apoi si alte cuvinte mari ce pot genera semnificatii. Artistul e un etern visator, nu ?
    Oricum, m-a impresionat jocul tau, aceasta dedublare. In general bloggerii (si extins, oamenii) joaca acelasi joc, cel in care cred si vor cel mai mult sa-i reprezinte.

    Răspunde

  7. Am observat ca ai spus in mai multe randuri de Camil Petrescu. Face un compliment de-al tau sa insemne mai mult. Iti multumesc !

    Răspunde

  8. problema are mai multe fatete. desigur si banii implicati nu sunt de neglijat, dar sa nu uitam ca parca timpul tuturor s-a comprimat. sunt putini care se rup din fuga continua dupa…diverse si aprofundeaza o carte hai sa-i zicem „mai grea”. exista o nerabdare, o dorinta de a inmagazina cat mai mult, iar coelho asta face. scotand carti pe banda nu poti sa-i ceri o profunzime! eu am citit multe din cartile lui…dar pe marea majoritate le-am uitat. ce apreciez insa sunt unele idei,care raman. una dintre ele e „diavolul si domnisoara prym” cu o dilema interesanta: intr-un sat li se propune oamenilor un numar de lingouri de aur,contra sacrificarii unuia dintre ei.
    nu spun ca e mirobolant, doar ca dincolo ca se citeste la foc automat, are cateva idei bune de rumegat…uneori 😉

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: