It happens… or does it?

Toată lumea are gânduri şi grijuri. Dar unii oameni sunt atât de preocupaţi de problemele lor, încât nu mai pot să se concentreze la nimicurile conversaţiei normale.

V-aţi gândit vreodată cât de mult ascultă ceilalţi ce spui?

Pentru că mi-am dat seama că deseori conversaţiile mele decurg cam aşa…

-Deci terminaţiile la declinarea I sunt a, ae, ae, am ,a ,a.

-Nu, fii te rog atentă. E a, ae, ae, am, a, a.

-Asta am spus şi eu.

-Nu asta ai spus.

-Deci a, ae, ae, am, a, a.

-Nu! A, ae, ae, am, a, a.

Şi suntem tineri. Deşi poate per ansamblu e o chestie bună, mai puţini oameni sunt atenţi la tine, mai multe prostii poţi să faci.

– Ce lucrezi tu? Măi, ştii tu ce? Nu ne dă asigurare dentară din păcate. În schimb primim bonuri de masă, plus că avem multe zile libere. Dar în ce domeniu spuneai că lucrezi?

-Asasinate teroriste.

-O, frumos. Şi ai asigurare dentară?

Nu, bineînţeles asta nu s-ar putea întâmpla vreodată pentru că ni se aprinde beculeţul la cuvinte precum terorism . Dar există şi alte lucruri periculoase, mai puţin alarmante.

E de fapt atât de uşor să asculţi, aşa că în primul rând mă încurajez pe mine, mai apoi pe voi dragii de voi, să fim mai atenţi la tot ce au ceilalţi de spus. Poate au nevoie de ajutor, vor să îţi spună că le lipseşte ceva, au o informaţie care ţi-ar ajuta sau poate încearcă să-ţi spună că te iubesc şi n-ai ascultat destul. Sau sunt asasini plătiţi, în care caz mai bine te faci că ai prea multe gânduri şi nu îi bagi în seamă.

Anunțuri

9 responses to this post.

  1. Spunea Anamayana ca spunea cineva 😀 : „intelegerea gresita este cea mai obisnuita forma de comunicare”.

    se poate sa fie asasini platiti 😛

    Răspunde

  2. lăsând la o parte conversaţiile uzuale rămân stupefiat de „talentul” unor oameni în poziţii cheie pentru care „succesurile” nu depind de corectitudinea vorbirii!

    Răspunde

  3. Imi place articolul tau….ma regasesc in el.
    Adica….de multe ori stau la laptop si ma ocup de chestiile mele….vine mami la mine si imi spune: „Sebi, vezi ca trebuie sa faci aia..” sau „Sebi vezi ca peste o ora trebuie sa mergi acolo”….raspunsul meu e acelasi de fiecare data: „imediat mami”, ca peste jumatate de ora sa vina sa ma intrebe daca am terminat treaba de facut…iar eu cu o privire inocenta sa intreb „ce? care treaba?”
    Mda….nu trebuie sa ma laud cu asta, dar de multe ori cand ma concentrez la un lucru…..sunt predispus sa aprob orice mi se spune :))

    Răspunde

  4. Uh.Se întâmplă de multe ori să nu ascultăm ce spune cel de lângă.Ne limităm la a-l auzi…..nici nu se mai pune problema de a înţelege,dacă nu există ascultare.

    Răspunde

  5. Apoi: ae, arum, is, as, is, ae…
    (Daca mai tin eu bine minte din clasa a 8-a. Nu ma deranjeaza sa ma corectezi, daca am gresit.)

    Eheee, asta ar fi ceva. Dar sunt altii care nici macar nu se mai asculta pe ei!
    Au fost lipite la mine in liceu, intr-o perioasa, tot felul de afise; mi-au atras atentia 2 :
    „Poti sa dai sugestii fara sa critici?” si „Data viitoare cand vorbesti singur, incearca sa si asculti ceea ce zici.” M-au pus pe ganduri…asa cum o faci si tu, Maria.

    Si chiar daca iti las rar comentarii, sa stii ca te citesc des!
    Spor la scris! (dar nu oricum, ci cu zambetul pe buze, bine?)

    Răspunde

  6. Hihihihihi, hihihihiiiiiiiiiiiiiiiiiii, eşti adorabilă, Maria. Grozavă postare. Umor leşinător. Şi adevăr.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: