Rolul educativ al shooterelor. A fi sau a nu fi?

De cele mai multe ori când se naşte discuţia pro/ contra jocuri video violente,mă aşez în tabăra contra pentru că mă sperie imaginea unui copil inocent stricat de viziunea crimei care în contextul jocului e ok.

Sunt ipocrită, recunosc, am jucat şi continui să joc shootere cu pasiune. Uneori am impresia ca au trecut abia 15 minute când de fapt au trecut două ore. Bine că se găseşte mereu cineva care îmi aduce aminte să mă îndepărtez de aria computerului. Nu trebuie să repet, jocurile video violente sunt rele.

Dar cum mă pregăteam pentru seminarul de Istorie Modernă a României, am găsit următorul citat:

„Batalioanele comandate de maoirul George Şonţu şi căpitanul Valter Mărăcineanu au reuşit să pătrundă în şanţurile înaintate ale redutei, dar, suferind pierderi mari, au fost nevoite să se retragă. Cei doi comandanţi de batalion au căzut eroic în fruntea luptătorilor. În acelaşi timp, Divizia 4 română a atacat reduta Griviţa I. După patru asalturi deosebit de îndârjite şi de sângeroase, cu toată rezistenţa înverşunată pe care au întâmpinat-o, dorobanţii au reuşit să cucerească reduta.”

Citind bucata de mai sus, redutele au căpătat conturul unei fortăreţe de metal din Delta Force iar eu mă târam ca în Call of Duty prin şanţuri, cu vizibilitate redusă şi gloanţe şuierând pe lângă urechile mele virtuale. Într-o anumită măsură cred că înţeleg teroarea, disperarea, trezirea instinctului de a fugi . Jocurile astea sunt înspăimântătoare, dar când am ajuns la campaniile ruseşti din COD cred că am înţeles mai mult despre război decât puteam învăţa din cărţi. Shooterele mi-au dat un suport empatic pentru eroii şi sărmanii războiului. Din acest punct de vedere ma bucur ca exista si ca le-am jucat. De asemenea, cred că acum înţeleg de ce Ştefan Gheorghidiu a ţinut neapărat să aibe experienţa războiului. 

În altă ordine de idei, îi admir pe cei care se pot juca relaxaţi, calmi ştiind că nu se va întâmpla nimic dacă mor. Eu una uit mereu şi mi se mută inima în stomac, săraca de ea. A crescut posibilitatea că voi muri din cauza unui infarct.

Deci dragii mei, pro sau contra? Eu ma mentin contra in ceea ce ii priveste pe ceilalti in vesnica ipocrizie si in dreptul din strabuni de a crede ca ceva le poate face rau altora, dar eu sunt prea puternica si inimoasa ca sa ma atinga.

Francis Bacon head

Francis Bacon head

Anunțuri

16 responses to this post.

  1. Problema nu se pune în forma pro sau contra.
    Ci în: persoana care joacă are sau nu discernământ? Este sau nu influențabilă?
    Dacă un copil e perfect conștient că e doar un joc, dacă e capabil să facă diferența dintre bine și rău, realitate și virtual, nu văd de ce ar fi cineva contra.
    Problema apare doar la persoanele care din diverse motive iau mult prea în serios jocul.
    De pildă sunt oameni violenți care își revarsă furia pe jocuri de genul, și asta îi ajută să se calmeze mai mult în realitate, să se elibereze de furie.

    Așa că în funcție de context, există un răspuns sau altul. Pe care adulții îl stabilesc singuri și părinții (teoretic) pentru proprii copii.
    Întrebarea ar fi: câți părinți știu ce face copiii lor la calculator? (ineînțeles, până la o anumită vârstă)

    Răspunde

  2. articolul asta demonstreaza ca nu ar trebui sa mai scriu dupa ora 2 dimineata si dupa un nr exagerat de energizante.

    Răspunde

  3. Posted by Roli on 6 Decembrie 2010 at 9:08 pm

    cel mai mult imi place la jocuri PC sa ucid:)) app….nu mai bea energizante !!! Diana si Ioana s-au imbatat de 0,5L:D

    Răspunde

  4. Posted by Roli on 6 Decembrie 2010 at 9:10 pm

    pana la urma este doar un joc !!!si nu o sa ies pe strada cu un ak 47 dupa 2ore de counter 😀

    Răspunde

  5. Posted by Roli on 6 Decembrie 2010 at 9:18 pm

    uite un tablou de la William Turner care imi place 😀

    Răspunde

  6. Cele mai adevarate shootere au fost, sunt si vor fi seria Call of Duty. De la Call of Duty care avea o coloana sonora ce-ti facea pielea de gaina in timp ce jucai , creea o senzatie de adrenalina, curaj ,dar si frica in acelasi timp, dorinta de a merge mai departe.
    Dintre shooterele care le-am jucat,seria Call of Duty au fost cele mai calumea.Counter Strike nu intra in discutie, Delta Force a fost si ea odata, dar demult tare,iar acum tot ce misca in materie de shootere sunt cu situatii din zilele noastre ceea ce nu mi se pare chiar atat de calumea pe langa campaniile din cel de-al doilea razboi mondial cum e in COD 2 .

    Răspunde

  7. Slava Domnului ca nu joc decat rumy si scrabble …nici copilul nu-l las cu jocurile violente..

    Răspunde

  8. poate ca dezvolta ceva aptitudini de aparare si strategie,nu contest. insa dorinta aceasta de confruntare si dominare a celuilalt, devine periculoasa. dincolo de faptul ca sunt create de asa natura incat sa nu te poti desprinde de acolo decat dupa multe ore. ma enerveaza sa fiu dependenta de ceva!

    Răspunde

  9. Raspunsul meu: a nu!
    Exista optiuni mult mai… educative, daca asta urmarim.

    Răspunde

  10. Asta cum e? sa faci cum zice popa, nu cum face popa? sunt atatea jocuri violente…nu neaparat shootere. Eu cred ca dezvolta abilitati si reflexe.
    Si eu am jucat astfel de jocuri si nu regret….chiar le recomand si altora cand vor sa isi piarda timpul.

    P.S. Maria vreau si eu COD de la tine :P:))

    Răspunde

  11. Eu n-am jucat mai deloc d-astea :). Stiu c-am jucat „return to castle wolfenstein” intr-a 10-a. Isi luase unul dintre cei mai buni prieteni calculator, eu inca n-aveam. Si jucam amandoi, el mergea si eu trageam :)). Imi placea ca avea o muzica sinistra si eram acolo concentrati la maxim, ne faceam strategia ce sa facem mai departe :D. Apoi, dupa ce am avut eu calculator, nu m-am jucat decat FIFA. Si eu ma ofticam daca pierdeam cand jucam cu cineva in retea. Dar m-am lasat si de FIFA acum vreo 2 ani.

    Nu cred ca shooterele in sine sunt nocive. In aproape toate astfel de obiceiuri/vicii/dependente, subiectul conteaza in principal. Sa stie unde se termina lumea virtuala si unde incepe cea reala. Oricum oamenii vad la televizor tot felul de stiri sau filme ce implica violenta. Ideea nu e sa-l feresti pe om toata viata de astfel de lucruri, pt ca pana la urma se va intalni cu ele si poate nici nu va sti cum sa reactioneze atunci, ci sa-l faci sa inteleaga ce e bine si ce nu.
    Eu as putea aduce in discutie si pericolul ce se leaga de lumea blogurilor. Atunci cand ajungi sa traiesti prea mult in virtual nu e bine.

    Răspunde

    • dependenta de bloguit, n-am mai auzit; in ceea ce priveste wolfenstein, cand eram in clasa a noua si a zecea puteam petrece ore intregi la computer desi cred ca e cel mai stresant joc EVER, dar nu ne lasam (eu si fratii mei) ah dulce dulce copilarie. Jucam pana ameteam.

      Răspunde

  12. Mie mi-a placut mult “return to castle wolfenstein”. Dar cred ca pentru ca jucam cu el. Odata mi l-a instalat si mie. Dar nu ma pricepeam :)). Cred ca am stat cateva minute in joc si apoi l-am sters. Oricum il terminaseram impreuna, nu mai avea acelasi farmec. Stiu ca la final era un fel de maestru intr-o arena. Si daca ieseai din arena mureai automat (veneau spiritele). Si ala nu mai murea :)). Pana la urma, la a n-a incercare, dupa minute bune, l-am rapus :)).

    In privinta bloguitului, ma gandesc ca daca petreci cel putin jumatate din timpul liber pe bloguri, s-ar putea spune ca esti dependent de ele. Si nu m-as indoi ca exista astfel de persoane. Bine, nu luam in considerare cazurile exceptionale si nici varfurile variatiei, ci ca medie, masurata intr-o perioada de 6 luni – 1 an, sa zicem :).

    Răspunde

    • oai, oai, STIIIU, asa clar vad in fata ochilor arena! dar in primul wolfenstein era mai dramatic sfarsitul, aparea un urias urat cu codite blonde, buze rosii si cu o mitraliera gigantica. Criminal

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: