Rolul educativ al shooterelor. A fi sau a nu fi?

De cele mai multe ori când se naşte discuţia pro/ contra jocuri video violente,mă aşez în tabăra contra pentru că mă sperie imaginea unui copil inocent stricat de viziunea crimei care în contextul jocului e ok.

Sunt ipocrită, recunosc, am jucat şi continui să joc shootere cu pasiune. Uneori am impresia ca au trecut abia 15 minute când de fapt au trecut două ore. Bine că se găseşte mereu cineva care îmi aduce aminte să mă îndepărtez de aria computerului. Nu trebuie să repet, jocurile video violente sunt rele.

Dar cum mă pregăteam pentru seminarul de Istorie Modernă a României, am găsit următorul citat:

„Batalioanele comandate de maoirul George Şonţu şi căpitanul Valter Mărăcineanu au reuşit să pătrundă în şanţurile înaintate ale redutei, dar, suferind pierderi mari, au fost nevoite să se retragă. Cei doi comandanţi de batalion au căzut eroic în fruntea luptătorilor. În acelaşi timp, Divizia 4 română a atacat reduta Griviţa I. După patru asalturi deosebit de îndârjite şi de sângeroase, cu toată rezistenţa înverşunată pe care au întâmpinat-o, dorobanţii au reuşit să cucerească reduta.”

Citind bucata de mai sus, redutele au căpătat conturul unei fortăreţe de metal din Delta Force iar eu mă târam ca în Call of Duty prin şanţuri, cu vizibilitate redusă şi gloanţe şuierând pe lângă urechile mele virtuale. Într-o anumită măsură cred că înţeleg teroarea, disperarea, trezirea instinctului de a fugi . Jocurile astea sunt înspăimântătoare, dar când am ajuns la campaniile ruseşti din COD cred că am înţeles mai mult despre război decât puteam învăţa din cărţi. Shooterele mi-au dat un suport empatic pentru eroii şi sărmanii războiului. Din acest punct de vedere ma bucur ca exista si ca le-am jucat. De asemenea, cred că acum înţeleg de ce Ştefan Gheorghidiu a ţinut neapărat să aibe experienţa războiului. 

În altă ordine de idei, îi admir pe cei care se pot juca relaxaţi, calmi ştiind că nu se va întâmpla nimic dacă mor. Eu una uit mereu şi mi se mută inima în stomac, săraca de ea. A crescut posibilitatea că voi muri din cauza unui infarct.

Deci dragii mei, pro sau contra? Eu ma mentin contra in ceea ce ii priveste pe ceilalti in vesnica ipocrizie si in dreptul din strabuni de a crede ca ceva le poate face rau altora, dar eu sunt prea puternica si inimoasa ca sa ma atinga.

Francis Bacon head