Părerea ta contează…

Mi se par foarte comice mesajele inspiraţionale care încearcă să îţi transmită cât de mult îi pasă unei bănci sau firme de asigurare de tine şi părerea ta. Părerea ta contează pentru noi …

Fireşte că sentimentele şi dorinţele tale nu interesează pe cei care urmăresc să-ţi ia banii, dar Universitatea, diverse organizaţii, locul de muncă şi orice spaţiu creativ care beneficiază de aportul tău ar trebui să arate interes. Din păcate însă observ în ultima vreme o caracteristică a brainstorming-ului şi discuţiilor în contradictoriu în România. Părerea celui care nu se vâră zgomotos în conversaţie întrerupând pe altul contează destul de rar şi că e de fapt, destul de rar auzită. Uneori am impresia că tot ce rezonează în cutia de viteză a interlocutorului meu e …blablabla… blabla… blabla.

Faptul că de multe ori nu eşti ascultat e doar o latură. Cealaltă se manifestă când eşti ascultat iar ideea sau părerea ta e etichetată ca fiind prostească sau vreun alt adjectiv de aceeaşi natură.

„Dacă nu vezi lucrurile în acelaşi mod în care le vedem noi, o să te luăm cu sarcasm şi buza de sus elevată tremurând uşor, îţi vom trage una peste cap şi te vom zvârli înapoi în banca ta ca să stai cuminte. Dar te rog, exprimă-te!” Asta e feudalism intelectual.

E un cerc vicios, în şcoală tinerii nu au fost încurajaţi să gândească neobişnuit şi deveniţi acum studenţi se comportă precum profesorii pe care i-au văzut descurajând sau neîncurajând ceea ce depăşeşte limitele convenţionalului.

Poate că astfel se explică pasivitatea legendară a tânărului român… faptul că avem exagerat de mulţi specialişti în toate domeniile dar nu se găsesc doritori pentru banii din proiectele europene, faptul că mulţi studenţi aleg să tacă la seminarii deşi cunosc subiectul, faptul că în general atât de puţini se implică, că atât de mulţi se îndoiesc de puterile lor şi nu au capacitatea de a lua decizii.

În fond nimeni nu are voie să spună că ideea ta nu e bună, nimeni nu împarte inteligenţa şi prostia.În orice caz, niciodată un om superior care are încredere în sine nu va simţi nevoia să storpşească ideile cuiva. Cei care fac asta au nevoie să se hrănească din umilinţa altora, îi convinge prin comparaţie că valoarea lor e mare.

Ca să sfârşesc, vreau să mai subliniez faptul că din punct de vedere emoţional adultul este doar o versiune mai mare a unui copil de patru ani, şi încă o versiune care îşi cunoaşte motivaţiile mult mai puţin pentru că ţine să le atribuie cauzalităţi superioare. Precum în cazul unui copil de patru ani, şi ideile unui adult trebuie lăsate să crească, să se dezvolte şi să fie încurajate pentru ca cel mai frumos lucru posibil să iasă la iveală. Nici o idee nu e prostească, nici o părere nu e absurdă. Decât dacă sfidează legile fizicii. Şi chiar şi atunci, de vreme ce înţelegem atât de puţin, cine e cel care are curajul să spună că în acel 90% pe care nu-l înţelegem nu îşi găseşte loc şi absurditatea mea?

Anunțuri

10 responses to this post.

  1. Agresivitatea unora tine de temperament in primul rand.
    Un coleric rar va accepta ca altul are dreptate, nu el. Sangvinicul, din contra, poate zice usor ca tine… distractie sa iasa! Flegmaticul e, de regula, tolerant cu parerea-ti, numai sa nu-l deranjezi prea mult din confortul lui. A ramas melancolicul care, pana nu verifica totul de doua ori, nu-si va spune nicio parere. De obicei suntem un amalgam de temperamente, de aici si dificultatea unora de a se comporta.

    Indraznesc sa abordez si altfel agresivitatea unora: ea vine din interior! E greu sa trimiti acceptare, cand tu nu te accepti pe tine. Cu cat cineva e mai agresiv, cu atat e mai nesigur si are mai multa nevoie de atentie si intelegere. Isi va putea schimba comportamentul doar cand isi va constientiza agresivitatea.

    Maria draga, zborul a sfidat legile fizicii candva, dar azi e mai mult decat posibil, daca pot spune asa! Corect, e bine sa ne gandim la asta inainte de a combate o parere.

    Răspunde

  2. postul tau bate in mai multe directii. citindu-l m-a dus gandul la cursul pe care l-am ascultat de curand si am urmarit curioasa dialogul aprope inexistent dintre profesor si studenti. singurul care avea idei si cred ca era tocilarul clasei, reproducea idei din cursul citit probabil inainte.cand s-au pus intrebari de gandire pe baza celor studiate a amutit complet! cred ca o buna parte din cei care studiaza,doar reproduc idei,nefiind in stare sa gandeasca.

    Răspunde

  3. Foarte interesant acest articol al tau :). Bine, observ si la tine ca astfel de judecati de valoare nu ii atrag pe multi :P. Sau poate nu pot deduce asta din prea putinele exemple pe care le-am vazut :).

    Cred ca ai sesizat bine anumite aspecte si cred ca asa se intampla in numeroase situatii. Intrebarea cea mai importanta se pune in dreptul contextului in care discuta interlocutorii. De ce l-ar interesa pe interlocutor parerea ta ?

    Sunt si oameni pasionati de ceea ce fac si care se implica mult in activitatile din mediul academic. Sigur, se face o separatie majora intre domeniile stiintifice si cele care au o importanta componenta legata de creativitate. In domeniul tehnic poti spune ca porcul zboara. Nimeni nu-i da in cap emitatorului ca persoana, dar afirmatia trebuie analizata si combatuta daca ea contrazice teoria domeniului. Diferenta fundamentala e ca aici exista masuri de evaluare.

    Răspunde

  4. A, si din perspectiva cu care ai scris articolul: Daca nu ti s-au oferit argumente ce stau in picioare din punct de vedere rational, crede in continuare in ideea ta ! Daca ideea e subiectiva si nu exista vreun criteriu de cuantificare, nimeni nu poate sa-ti dea in cap justificat :). E adevarat, nici nu poti s-o impui ca un adevar de necombatut :).

    Răspunde

    • bine, aici e vorba despre brainstorming, care se bazeaza tocmai pe scoaterea tuturor ideilor la iveala. Nu poti sa spui… hai sa auzim toate ideile, si mai apoi sa le categorisesti ca la piata….ideea asta e buna, ideea asta e proasta… Cred ca ideile trebuie lasate sa creasca.

      Răspunde

  5. Din cate vad, postul acesta e scris dupa sedinta noastra la asociatie.
    3 argumente am de iti adus aici:
    1 De fiecare data cand am dezbatut o chestie contradictorie, nu am incercat sa te conving ca am dreptate, ci doar sa ma argumentez in ceea ce am spus.
    2 Cand spui „eu nu sunt de acord cu asta”, cum ai facut si in seara respectiva, motivul „eu nu cred ca e corect asa” nu se pune, argumenteaza prin fapte general valabile.
    3 Asociatie consta in munca in echipa si binele general, nu tel personal si egoism.
    Astept cu nerabdare raspunsul tau…si te rog sa nu iei cu ofensa sau cu agresivitate comentariul meu:)

    Răspunde

    • Sebi, mi se pare ca noi doi am discutat mereu in pace, deci nu ar trebui sa te simti vizat de articolul meu.
      In al doilea rand, chiar daca am scris dupa sedinta de la asociatie, am fost manata de alte motive si de alte exemple. Dar daca ai luat-o pe calea aceasta, cred ca e corect sa discutam punctele.
      1. Asa este
      2. Motivul „morala mea imi spune ca nu e corect” e foarte bun din pct meu de vedere. Se cheama intuitie. De asemenea eu sunt unul din putinii oameni din colectiv care sta sa se gandeasca la consecintele emotionale ale unei decizii. Se mai gandeste cineva daca va fi cineva ranit? Nu, daca nu ii place, poate sa plece.
      3. Imi place munca in echipa. Iar cand unii membrii ai echipei au atitudine agresiva si chiar batjocoritoare, cu dispret fata de opiniile altora, atunci cred ca este o problema.
      Imi spui sa nu iau cu agresivitate sau cu ofensa, dar imi e greu, si cred ca ar trebui sa explici punctul 3 din nou. Pentru ca din locul in care stau eu, mi se pare ca tu imi spui ca sunt egoista si cu teluri personale.

      Răspunde

      • oh, din punctul tau 2 reiese ca singurul meu argument e ca nu sunt de acord. Din cate tin minte am adus mai multe argumente de natura psihologica, poate nu ai ascultat.

  6. Elemente de natura psihologica?
    Vaai…ce devastat as putea fi in cazul in care as fi dat afara de la asociatie din cauza lipsei de activitate! Daca nu am activitate inseamna ca ma doare in cot de ce se intampla acolo, iar daca manifest aceasta indiferenta, nu merit sa mai fac parte din aceasta organizatie….crezi ca o astfel de persoana va fi afectata daca va fi data afara? Incearca sa vezi lucrurile putin mai general.

    Răspunde

    • La acest articol nu discutam problema disputata la sedinta, pentru ca nici macar nu este vorba despre ce s-a intamplat la sedinta. Discutam despre brainstorming si cum se face.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: