Te iubesc, dar nu eşti destul de bun …

Recitesc, deşi nu prea am timp şi spor, una din cărţile mele preferate, Persuasiune. Tema principală a cărţii este, după cum reiese şi din titlu, persuasiunea. E drept sau nu să intervii în viaţa cuiva drag şi să-l convingi să urmeze o cale pe care nu şi-o doreşte?

O dezbatere aici ar scoate multe la iveală cred, dar nu asta urmăresc.

Povestea este despre Anne Elliot, fiica neapreciată a unui membru important din nobilimea britanică la începutul secolului XIX. Un tânăr şi sărac ofiţer vrea să se însoare cu ea, dar dezaprobarea familiei şi a naşei ei pe care o iubeşte mai presus de oricine, o convinge să rupă logodna. Şapte ani mai târziu, ofiţerul a devenit un om important şi o reîntâlneşte fără sentimente cordiale, dar cu emoţie pe Anne care s-a urâţit între timp din cauza tristeţii. Totuşi, în stilul lui Jane Austen, totul se termină cu bine şi fata se mărită la sfârşit.

Nu sună grozav, dar e o lectură foarte plăcută şi plină de sevă.

Cred că ceea ce mă atrage cel mai mult e evoluţia eroinei. Anne devine din ce în ce mai puternică; nu e nicicând o tipă aprigă, dar încet încet renunţă la a încerca să-i mulţumească pe ceilaţi şi se concentrează pe fericirea ei.

Gândindu-mă la lucrurile astea, îndeosebi la atitudinea iubitoare a naşei ei care a convins-o să nu îşi urmeze inima, mi-am adus aminte de câteva întâmplări care acum par îndepărtate dar nu sunt, şi m-am scârbit. A nu se înţelege că mă compar cu un personaj fictiv.

Am văzut însă de multe ori şi am simţit pe propria piele fenomenul ”te iubesc, dar nu poţi”, “ţin la tine, dar judecata ta nu e aşa grozavă”, “ţin la tine, dar ai multe de schimbat”, Se manifestă în multe feluri şi uneori e greu de arătat cu degetul, greu de pus în cuvinte. Cel mai uşor de identificat e după senzaţiile pe care le lasă în urmă, de goliciune, de nemulţumire cu propria persoană, de senzaţia că eşti slab sau în vreun fel nepotrivit.

După cum am spus, e destul de greu de arătat cu degetul. Oamenii care te iubesc, dar nu chiar aşa cum eşti, nu sunt suficient de buni.

Anunțuri

11 responses to this post.

  1. Zambesc acum pentru ca si „Persuasiune”, cartea, imi zambeste de-acolo, de la locul ei din biblioteca… e frumoasa, adanca, intr-adevar, ma bucur ca iti place. Au trecut ani multi de cand am citit-o dar – asa cum se intampla cu unele lucruri speciale – mi-a ramas aproape de suflet…
    Stii? Suntem atat de imperfecti incat, chiar si-atunci cand iubim, oricat am iubi, n-o putem face total dedicat, total aparte de toate lucrurile lumesti, tot ne lasam afectati de „exterior”… din pacate, de cele mai multe ori, cerem de la cei din jur ceea ce noi insine nu suntem in stare sa oferim…
    Toate bune, lectura placuta!

    Răspunde

    • da, stiu ce vrei sa spui, nimic nu poate fi perfect.
      Ma bucur sa aud ca „iti zambeste” Persuasiune, dupa ce o recitesti sa ne impartasesti impresiile

      Răspunde

  2. Posted by tanasescu on 6 Ianuarie 2011 at 2:34 am

    perfect de acord cu tine, dar ce frumos suna „te iubesc, si vreau sa ma schimb pentru tine” dorinta de a fi mai bun pentru cel pe care il iubesti, dar o chemare personala starnita din pasiunea pe care o simti pentru el(ea). a dori sa ajungi la perfectiune pentru dragostea ta mi se pare genial (fireste ca nu poti sa o atingi pe ea pe perfectiune)

    Răspunde

  3. cred ca ‘tin la tine, dar nu esti prea bun’ nu mi se pare dragoste, iar dragoste cu forta nu exista :)), insa a tinde spre perfectiune pentru dragostea ta mi se pare absurd, pentru ca tu ajungi spre perfectiune dar ce faci cu cel de langa tine pe care il iubesti? ramane ‘chip ce lut’,vorba lui Eminescu, il ignori;
    cred ca doar impreuna, in dragoste, poti tinde spre perfectiune

    Răspunde

  4. * „chip de lut”

    Răspunde

  5. ” E drept sau nu să intervii în viaţa cuiva drag şi să-l convingi să urmeze o cale pe care nu şi-o doreşte?”
    Nu. Ii poti spune parerea ta, ii poti arata care e calea cea buna in viziunea ta si mai ales sa-i explici de ce, dar alegerea finala ar trebui sa fie a sa.

    Si eu credeam cand eram mai mic ca iubirea n-ar trebui sa depinda in nicio masura de starea materiala. Acum cred ca e bine ca diferenta de bogatie sa nu fie prea mare. Daca ambii iubiti au un mod de a gandi bine construit se poate trece peste, altfel relatia se va eroda in timp.

    Din contextul articolului deduc ca te referi la iubirea dintre indragostiti/gagici si nu la alte tipuri de iubiri, cum ar fi cea pentru un prieten/amic. In acest caz ma gandesc ca formulari ca ”te iubesc, dar nu poţi”, “ţin la tine, dar judecata ta nu e aşa grozavă”, “ţin la tine, dar ai multe de schimbat” sunt exprimari oarecum politicoase ale faptului de a spune ca-si doreste altceva.

    „Oamenii care te iubesc, dar nu chiar aşa cum eşti, nu sunt suficient de buni.”
    Asta cred ca e cu dus si intors. Daca eu sunt afemeiat, betiv, etc, pot spune ca cele care nu ma iubesc chiar asa cum sunt nu sunt suficient de bune ? 😀

    Răspunde

    • Sunt de acord in ceea ce priveste primul punct. Interventiile astea trezesc remuscari si resentimente.
      In ceea ce priveste starea materiala, cred ca cine vrea sa gaseasca o cale, o gaseste.
      Nu e vorba despre iubiti aici, am pornit de la o poveste de iubire, dar ma refeream la relatiile de prietenie si de rudenie ale eroinei. Oamenii care tineau la ea au gasit ca ei stiu mai bine. Asta incercam sa subliniez. Nici nu m-am gandit la despartiri.
      Cat despre exemplul tau cu afemeiatii si betivii… hmmm
      Cred ca nu e totuna un defect de asemenea dimensiuni cu defectele omului obisnuit. Ce ai mentionat tu mai sus sunt vicii si viciile nu sunt inerente temperamentului si personalitatii nimanui. Ca sa intelegi la ce ma refeream, am sa dau un exemplu. Am o cunostinta care gaseste ca vorbesc prea mult. Din punctul de vedere al unora, asta trebuie schimbat. Dar mie imi place felul meu de-a fi si prietenilor mei le place.

      Răspunde

      • Da, eu am vorbit despre niste vicii, pe cand a vorbi mult nici nu stiu daca poate fi considerat un defect. Unii pot sa nu te placa pentru ca vorbesti prea mult, altii pentru ca nu zici nimic. Atat timp cat ramane doar o preferinta personala si nu pot arata de ce reprezinta ceva negativ, poti merge linistita mai departe :).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: