Nu s-au scris cărţile care să ne înveţe tot ce vrem să ştim

Ceaţa e frumoasă de dimineaţă, când o străbate soarele şi vezi vântul. Îmi aduce aminte de o poveste pe care am auzit-o. Vezi vântul? Nu, îl simţi. Vezi sufletul?

Dar seara rămân doar crengile goale. Se ridică, se încârligă ameninţător, ţi se adună inima şi nu ştii ce se ascunde înainte. Ştii, e doar apă în aer. Şi trebuie să fii orb la toate celelalte ca să vezi vântul.

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by BuBuleatza on 20 Ianuarie 2011 at 11:05 pm

    Superbă melodia!

    Răspunde

  2. Trebuie să fim mai sensibili,mai receptivi la lucrurile delicate.
    De câte ori nu am păşit afară…şi n-am simţit nici măcar dacă e frig sau n-am observat soarele dacă a răsărit sau nu.Ni se pare prea simplă bătaia vântului…Dar ascunde în ea mii de poveşti.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: