Fragment

În cuvintele lui Stalin, moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane e statistică.

„E foarte greu de spus, uneori este inexplicabil prin câte poate trece omul… e foarte greu de spus cum poate supravieţui omul cu sfeclă, cu gir… Vă spun, pâinea era ceva ce… eu o să ţin minte cât voi trăi. În momentul în care ne-am urcat în vagoane ca să fim repatriaţi, ni s-a dat nişte pâine… pâine adevărată, nu ceva… şi acest lucru se reţine… Eu, şi acum, am rămas cu un obicei, este teribil pentru mine când cineva aruncă firimiturile de pâine, mi se pare un sacrilegiu, mi-e şi ruşine uneori…”

Liviu Beris (n. 1928), deportat în Transnistria (Despre Holocaust şi comunism, vol I, 2002)

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by vacitim on 2 Februarie 2011 at 3:11 pm

    e cutremurator pe alocuri fragmentul 🙂
    ce nu te invata viata 🙂
    stiu ca era o nuvela sau o scriere scurta a lui bertold brecht despre paine si nemtii de dupa al doiliea razboi mondial 🙂

    Răspunde

  2. OFF: Lasa-mi un id de mess ceva te rog pe blog la mine sau la adresa de email de pe care iti dau comentariu.
    ON: Omul nu apreciaza nimic decat de abia atunci cand ii lipseste acel nimic.Exemplul cum painea este foarte bun.Cand o ai o consideri un lucru banal, cand nu o ai te rogi pentru ea.Asa invata omul, asa invata sa aprecieze si sa pastreze cat mai anumite lucruri in viata.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: