Nu aţi întrebat, dar vreau să vă spun

Un mare minus al vietiistatice e că e cunoscută de toţi cei pe care îi cunosc. Astfel deseori trebuie să evit să vorbesc despre lucruri care chiar mă preocupă pentru că nu aş vrea să fiu cunoscută ca fata aia care o ia razna pe blog. ( Mi-ar place să fiu fata cu aură misterioasă din Casablanca.)

Si scriu o grămadă de chestii pe care nu le public niciodată. E frustrant. Imi dau seama abia acum cat de mult am gresit cand am crezut ca nu o sa ma deranjeze, ca oricum o sa fiu mereu foarte cool si desteapta. Pe de alta parte, cel putin asa imi dau silinta sa nu scriu prostii.

Am citit undeva ca odata ce ajungi sa cunosti un om, usor poti gasi motive sa-l dispretuiesti indiferent cat de bun e. Oamenii sunt mai usor de dispretuit cand sunt vulnerabili. Si oricum eu nu sunt cool. Din principiu.

De ce vă e frică? De întuneric? Mie nu ;))

Mi-e frică de femeile rele. Sună nasol, îmi dau seama, dar na, asta e. Sunt foarte intimidată de femeile rele, nu pot face nimic, apărarea mea nu are nici o şansă în faţa unei femei care vrea să fie rea. Nu ştiu, are cineva o soluţie la asta?

Mi-e frică să îmbătrânesc, uneori când râd mult mi se încreţeşte uşor pielea şi e înspăimântător. Dar parcă mai înspăimântător e că s-ar putea să ajung bătrână şi dezamăgită că nu am apucat să petrec un an de capul meu într-o ţară străină şi că n-am făcut nimic ilegal (pentru care motiv n-am răspuns lepşei lui Grapefruits).

Uneori ţip la filme când se întâmplă chestii neaşteptate şi când nu pot să dorm îmi aduc aminte de chestiile crude pe care le-am făcut când eram mică. Nu ştiu când mi-am dezvoltat o conştiinţă, în copilărie nu aveam aşa ceva.

În mod interesant, mi-e frică de păianjeni şi insecte mari şi mici (de fapt am o poveste despre asta), dar nu mi-e frică de şoricei, am chiar un fel de afecţiune pentru ei.

Acum că am mărturisit atâtea lucruri, cred că e corect să daţi şi voi câte ceva.

Anunțuri

19 responses to this post.

  1. De femei rele chiar ar trebui să îi fie oricui frică…

    Răspunde

  2. Mi-e frica sa nu dezamagesc, din momente de prostie

    Răspunde

  3. da, ar fi trebuit sa scriu si asta

    Răspunde

  4. Posted by casatorita on 4 Februarie 2011 at 12:47 am

    mie mi-e frica ca o sa raman toata viata cu sotul meu si nu o sa stiu niciodata cum e sa traiesti cu un barbat ce-l iubesti..

    Răspunde

  5. – Mie mi-e frică de trecut, chestiuțe jenante care le astupi cu piciorul să nu iasă pe o gaură…dar ele găsesc alta și ies oricum.
    – Mă tem că voi trece în neființă după cei dragi mie, îndeosebi după cei foarte, foarte , foarte dragi mie 😦
    – Mă tem că va veni timpul cînd va exista cineva mai bun ca mine , în domeniile în care activez…deaceea sunt în curs de a învăța cum se acceptă detronările cu demnitate și să nu fiu ridicolă.

    Răspunde

  6. Posted by Ionuts on 4 Februarie 2011 at 3:01 am

    frumos articol 🙂

    Răspunde

  7. mi-e frica doar… de insusi frica in sine… pentru ca, orice alta temere are intelegere si rezolvare mai usoara…
    cu tot respectul,
    ovi

    Răspunde

  8. mi-e frica de ce poate face mintea mea intr-un acces de furie.
    mi-e teama de orgoliul meu si ma inspaimanta gandul ca , intr-o buna zi, nu-l voi mai putea stapani ,insa pe moment lucrurile-s chiar ok, asta-n sensul ca , am vaga impresie doar, parca parca as fi invatat cate un picut sa-l mai manevrez . . . sa fie si cum vrea eu , nu doar cum vrea el !
    mi-e frica de singuratate si de linite. nu-s obisnuita cu ele si inca de mica mi s-a format , parca din instinct, un fel de afront pentru astea 2 deoarece eu am impresia ca dor cumplit.

    Răspunde

  9. mi-e frica de soricei(sau sila!), de ridicol, de necunoscut, dupa filmele de groaza, de intuneric

    Răspunde

  10. Posted by roli on 4 Februarie 2011 at 10:24 pm

    Felicitar Maria !!!mi-e frica doar de……….de MINE 😀

    Răspunde

  11. hhhmmm….daca mi-as insira temerile aici….mi-e teama ca le vei folosi impotriva mea :))
    In principui mi-e frica de multe, dar cel mai important lucru pentru mine sunt persoanele de langa mine, iar gandul ca le-as putea prierde…ma inspaimanta 🙂

    Răspunde

  12. maria sa stii ca mie mi-e frica de tine…

    Răspunde

  13. Mi-e frica si mie de unele insecte , de intuneric , de mine cat despre femei…femeie sunt si eu si ma acomodez asa ca…

    Răspunde

  14. Ceea ce afirmi, atragi. E Legea Atractiei. Sunt carti si filme care trateaza tema. Cauta „The Secret” pe net sau in librarii, Maria.

    Creierul, un imens bio-computer care nu stie sa discearna, iti da ceea ce i-ai introdus. Odata ce rostesti – sau doar gandesti – ca ti-e frica, vei primi inapoi doar temeri. De-asta se spune ca „de ce ti-e frica, nu scapi”.
    Asa ca incerc sa nu vorbesc despre fricile mele. Iar daca gandurile totusi vin, le alung, le ignor si ma gandesc la ceva pozitiv. Invat sa nu-mi fie frica de nimic. Recunosc, nu intotdeauna imi iese…

    Răspunde

  15. Mi-e frică -de consecinţele faptelor mele;
    -de greşeli;
    -de uitare;
    -de faptul că voi uita de cine sunt în realitate;
    -să cresc;
    -să lupt pentru ceea ce vreau pentru că nu ştiu cât de bine îmi va fi apoi.
    – să nu-mi pierd dragostea.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: