Onegin

 Adrian a postat scrisoarea lui Evgheni către Tatiana. Cu ocazia aceasta mi-am amintit cât de mult m-a mişcat cartea şi ce surpriză plăcută a fost filmul

E delicat, simplu, fără multă vorbărie şi intens. Tatiana şi Evgheni sunt amândoi, suflete chinuite, cuvintele nu pot exprima suferinţa unui suflet la fel de puternic ca tăcerea. E un film foarte subtil, atât de subtil că a trecut aproape neobservat.

[Scrisoarea Tatianei]

„Dearest Evgeny,

I write to you, it is all I can do. And now I know it is in your power to punish my presuming heart. Yet if you have one drop of pity, you’ll not abandon me to my unhappy fate. I am in love with you and I must tell you this or my heart, my heart which belongs to you, will surely break. I would never have revealed my shame to you, if just once a week I might see you. Exchange a word or two and then think day and night of one thing alone til our next meeting. But you’re unsociable, they say, that the country bores you. Is it true? Does the country bore you? Sometimes I wonder that you ever visited us. Why, I’d never have known you or known this agony and fever. I know that all my life’s been leading me to this union with you. I recognised you at first sight and knew with certainty. I said to myself, It’s him, he has come. Help me, resolve my doubts. Perhaps all this is nonsence, emptiness, a delusion and quite another fate awaits me. Imagine it, I’m here alone half out of my mind. I dread to read this over, my secret longing. I know that I can trust your honour, though I feel faint from shame and fear,

 Tatyana”

Cred uneori că mi-ar place să am personalitatea Tatianei, brutal pasională, intuitivă şi fidelă, atât de sigură.Trebuie că e grozav să ştii, să fii atât de sigur.  Pariez că nu ar fi distractiv totuşi. Şi oricum, îl înţeleg mai bine pe Evgheni.

Era confuz, spre deosebire de ea,nu avea certitudini, nu-i plăcea schimbarea şi îi plăcea să fie plictisit şi confortabil. Nu căuta să fie salvat sau să se salveze, nu la început cel puţin.

„You interpret my heart, my nature, as you wish to believe it. In truth, I have no secret longing to be saved from myself.” (Evgheni)

Anunțuri

3 responses to this post.

  1. reusita ecranizarea dupa poemul lui Puskin,chiar mi-a placut mai mult filmul… ai citit poemul?

    Răspunde

    • da, simpatizez, mi-a placut filmul mai mult decat poemul. Din pacate eu l-am citit in engleza si nu prea l-am savurat. Oricum, mi-am propus sa il citesc in romaneste in curand.
      Inteleg de aici ca si tu l-ai citit

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: