Warning: Comentariile neoriginale vor fi atenţionate cu un Eeeeeeeeeeer.

Suntem speciali? Nu avem aceleaşi nevoi, aceleaşi tipuri de reacţii, aceleaşi porniri? Cum suntem speciali, dacă după comportamentul nostru ca grup de indivizi se pot alcătui şabloane?

Uneori am momente de nepăsătoare luciditate în care îmi spun că de fapt suntem la fel, în concentraţii şi ambalaje diferite. Şi totuşi credem fiecare în parte că avem un destin aparte. Nu mă pot abţine, judec oamenii după aparenţe şi mă întreb văzând o femeie bătrână că îţi vinde nişte lucruri vechi la intrare în mall: Aşa s-a gândit că va ajunge viaţa ei? Nu s-a gândit ea că e specială?

Bineînţeles că e specială, îmi veţi spune pentru că ni s-a tot spus că fiecare om e unic. Dar să trecem de chestiile întipărite în conştiinţă de educaţie; mergând pe stradă nu pui preţ pe lumea cu care te întâlneşti, nu te gândeşti… Eh.. omul ăsta are un destin aparte. Nu, treci pe lângă el după cum treci pe lângă oricare altcineva a cărui destin e să muncească, să facă doi copii, să trăiască 75 de ani preocupat că nu-şi poate plăti întreţinerea.

Evident, asta e viaţa unui om obişnuit. De ce am fi noi altfel? De ce ne încăpăţânăm să credem că noi avem un destin aparte?

Răspunsul evident este…” pentru că omul are nevoie de speranţă şi btw viaţa pe care ai prezentat-o mai sus nu e neapărat sub umbra amărăciunii, e doar rutină.”

Interesant, deşi raţiunea îmi spune că nu sunt specială, cred că sunt, dar aceasta nu e din motive inspiraţionale ci doar din egoism şi aroganţă.

După cum spune şi în titlu, voi atenţiona comentariile inspiraţionale şi neoriginale cu un Eeeeeeeeeeeeeer.

Anunțuri

10 responses to this post.

  1. De teama eeeeerr-ului nu scrie nimeni…
    Nu neaparat ca suntem speciali , sau destine aparte…eu cred ca este o chestie implementata psihic pentru a ne separa unul de celalalt ca persoana.
    Batranica?! Sigur nu a crezut ca asa va ajunge, dar in ziua de astazi este posibil orice la oricine.
    Nu stiu daca am raspuns in termeni sau am raspuns ce trebuia …poti de eerr 🙂

    Răspunde

    • scuze, n-am vrut sa te inhib :). De fapt asta e si concluzia la care am ajuns eu , ca asa suntem programati sa gandim ca suntem cu totul altfel. Dar de ce suntem programati sa ne amagim singuri?

      Răspunde

  2. Eu as lua chestia asta cu specialul ca o auto-motivare. Ajungem in momente cand stima de sine ne scade si atunci ne amintim ca suntem diferiti, ca putem mai mult decat vecinul si intram in concurenta, trecand astfel peste momentul dificil. Ia ca exemplu un eveniment recent, o păţanie a unui prieten si vezi daca tu ai fi reactionat la fel in situatia aceea…asta iti va demonstra ca tu gandesti diferit, deci…esti speciala

    Răspunde

  3. comentariu neoriginal 😀

    Răspunde

  4. mai sa fie te-ai facut rea. 🙂

    Răspunde

  5. Mersi pentru „Eeeer” :). Acum sa revenim la lucruri ceva mai serioase.

    In primul rand, ce inseamna „inspiraţional” ?

    Eu vad destul de putine lucruri originale, destul de putine destine aparte. Dupa cum bine a punctat Sebastian C, e mai mult o chestie de auto-motivare. Oamenii prind mai multa incredere in ei. Unii actioneaza cu mai mult spor, altii tot degeaba stau. Dintre cei care actioneaza, unii ajung sa realizeze ceva considerabil (de la „considerabil” la „unic”/”original” e cale lunga), iar ceilalti ori nu s-au straduit suficient, ori contextul le-a fost potrivnic (de fapt suma celor doua da rezultanta).

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: