Căsuţa cu scrisori [3]

Căsuţa cu scrisori 2

23 aprilie 2006, Oradea

Dragă Lia

Acum două luni, tata a vopsit pomii în alb de la baza tulpinii până-n vârf şi toţi sunt acum în floare, cu flori albe. Grădina noastră e ca din Gondor, gata de nuntă. 

Acum imagineaza-ma intinsa pe balansoar ca o pisica cu parul atarnand de pe perne.E cald si linistit, mi se pare ca nimic nu se misca, doar cateva fire de par. În lumina asta părul meu pare roşietic. 

Am senzatia ca lumea s-a oprit in loc,ca eu m-am oprit in loc, singura, pasnica.

Ca să vezi până unde merge cugetarea feminină… trebuie sa spun ca sa completez tabloul… nu stiu cum arat, probabil nu grozav de vreme ce n-am facut dus astazi, dar ma simt grozav de frumoasa. Si asa am trecut de la o descriere inocenta la calitatea umana care a distrus paradisul: egoismul.

 Dar destul cu prostiile astea, am o pofta de viata, un chef absurd, aceasi senzatie… ca as putea fugi fara sa-mi pese, si sa tot fug.  Un chef absurd si luna care-mi sede vesnic in cale. Ca in piesa lui Camus.

Ma trezesc ca zambesc euforic. E curios, ce diferit simtim fericirea, in cat de multe culori vine, de la ce lucruri de nimic porneste. Si mai ales, cat de mult se asemana uneori cu durerea.

Tot scriind si gandindu-ma cu afectiune la persoana mea, mi-am amintit o întâmplare din toamna asta. Am făcut cunoştinţă cu un băiat de 16 ani şi i-am vorbit ca unui băiat de 16 ani a căruit companie nu mă poate interesa, cu superioritate neintenţionată dar oarecumva conştientă. Am fost evident drăguţă dar aroganţa transpare. El la randul lui mi-a vorbit ca şi cum compania mea nu-l poate interesa. A luat la mişto aerul meu de  „nu ti-a făcut cineva toate poftele”. Şi m-am simţit transparenta. Abia minute mai devreme avusesem aceaşi pretenţie… chiar dacă neintenţionat, din reflex.

Cred că toţi oamenii vor să domine mintal pe cineva, conştient sau nu. Nu suntem cumpliţi?

Si stii ce e trist? Cineva a observat ceva la mine, chiar daca e ceva rau si asta m-a facut sa ma simt bine.

Si stii ce mai e curios… ca dupa izbucnirea asta de sinceritate brusca, fara cap si coada si poate fara sens… ma apreciez si mai mult.

Ah

As vrea sa-ti transmit starea in care sunt acum. Nici nu-ti poti inchipui ce fericita si in acelasi timp, amaruie si multumita ma simt. Dar se lasa intunericul si mi-e frig si pisica a inceput sa toarca langa mine. Urasc pisica asta, mai ales cand toarce. Mi se pare cel mai aiurea mod de a exprima comfortul.

 Ioana

Anunțuri

4 responses to this post.

  1. „Cred că toţi oamenii vor să domine mintal pe cineva, conştient sau nu. Nu suntem cumpliţi?” eu vad chestia asta precum un duel…o „lupta de clasa”, draga istorico.
    Iar in legatura cu Ioana…eu ori n-am citit, ori n-ai scris tu ce s-a intamplat pana la urma in Siria.
    Astept cu nerabdare continuarea acelei povesti!

    Răspunde

  2. Posted by ioana on 27 Aprilie 2011 at 11:33 am

    tare draguta povestea asta, si ce imi place cel mai tare e ca ioana tare frumos vorbeste si are niste trairi…
    da’ Lia de ce nu scrie?

    Răspunde

  3. Posted by andreea on 27 Aprilie 2011 at 7:00 pm

    „Cred că toţi oamenii vor să domine mintal pe cineva, conştient sau nu.”
    Da, toata lumea simte nevoia sa domine pe cineva, asa suntem construiti, este din instinct, banuiesc… si animalele se impart in carnivore si erbivore. Multi oameni au nevoie sa fie dominati, pentru ca traind asa multa vreme facand exact ce trebuie sa faca la fiecare pas, le e mai usor sa se lase condusi de multime sau de o minte mai stralucita.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: