Archive for Mai 2011

Cu înţelepciune fragedă

Şi în această notă am încheiat-o cu blogul ăsta. hihi

Căsuţa cu scrisori. Încă o aberaţie.

Dragă Lia,
Plouă mărunt mărunt de zici că se izbesc mulţime de musculiţe de ferestre. E aşa un sunet calmant, îmi şopteşte… „shhh, totul e exact aşa cum trebuie, dar trebuie să fii puţin tristă”.
De ce îţi scriu acum, te întrebi… de ce sunt chinuită acum?
Cum te pot face să înţelegi frustrarea mea? Mi-e teamă că n-am cum, nu pentru că nu sunt cuvinte… vezi tu asta e tragedia, cuvinte sunt dar nu le pot alătura cum trebuie, vopsea este dar nu mă ascultă mâinile.
Cred că m-ar binedispune enorm să golesc tuburile de vopsea pe podele.  Vezi ce-mi trece prin cap.
De la atâta ironie îmi vine să mă resemnez. Tragic da. Am darul de a aprecia, cunosc, simt până în fundul sufletului şi merg acasă golită de sens, frustrată, cu poftă de gesturi teatrale.Hah! Îmi imaginez numai ce satisfacţie aş avea dacă aş goli tuburile de vopsea pe podea. Ca un savant nebun. Cred că m-ar binedispune enorm.
E un lanţ prins de gât ce mă trage în spate.
Nu ştiu de ce am iluzia asta că există un loc unde aş putea să ies din mintea mea şi să fiu … nu neapărat fericită dar să ies din mintea mea.
Ioana

Anne Stahl

Am vrut de multă vreme să o pomenesc pe minunata Anne Stahl de al cărui stil m-am îndrăgostit. E aşa curat şi simplu şi emoţionat…. o iubesc.


Şi fusă noaptea…

Eh, fusă noaptea muzeelor şi dusă e minunea ei.

Expoziţia a fost într-adevăr inedită, după cum scria şi în invitaţia pe care am vrut să o postez dar n-o mai găsesc. Au ieşit la iveală cele mai valoroase, lucitoare, frumoase, bine conservate piese.

Abia mi-am găsit suflarea printre toţi intelectualii care s-au condensat nemilos acolo, care mai de care apreciind vocal… etc. Ceva de speriat.

Dar locul are o magie! Aproape am uitat ce frumoase sunt scările. Tata ne ducea tare des la muzeu. Până n-am ştiut ce era un palat episcopal, credeam că pe scările alea s-au plimbat prinţese.

Murphy

Bad people are punished by society laws and good people by Murphy laws.
Or so a joke says.
Asta imi aminteste de genul de mentalitate de basm, ca exista personaje pozitive si negative.

Si in ciuda marsaviilor pe care fiecare om le savarseste in mod inevitabil, fiecare se crede personajul pozitiv. In cuvintele aproximative ale lui Gheorghidiu… in cursul istoriei universului drama mea nu inseamna nimic, dar pentru mine lucrurile astea marunte sunt mai importante decat razboaiele pentru cucerirea chinei sau exploziile unor astrii.

Cum as putea fi personajul negativ daca in filmul asta tin atat de mult cu mine?

Raspunsul e, dupa cum a spus Camus, in casa mare si alba in care vom sfarsi cu totii. E ingramadeala si e frig si nu poti respira.

$h*! My Dad Says

Cartea asta sună grozav.

Bătrânul e un geniu.

Poate înţelege cineva femeile?

Eu una nu pot.

Un om se plimba într-o zi pe plajă adâncit în rugăciune. Dintr-o dată a spus cu voce tare… „Doamne, împlineşte-mi o dorinţă!”

Brusc s-au adunat nori deasupra lui şi într-o voce cutremurătoare Domnul i-a spus:

„Pentru că ai încercat să-mi fii credincios în toare felurile, îţi voi îndeplini o dorinţă.”

Omul s-a gândit o vreme, apoi i-a cerut Domnului să construiască un pod până în Hawaii.

Domnul i-a răspuns… „Cererea ta e foarte materialistă. Mai stai câteva minute şi gândeşte-te la o dorinţă care să mă glorifice.”

Omul a stat si s-a gândit multă vreme. În cele din urmă:

„Doamne, aş vrea să înţeleg femeile. Vreau să ştiu ce simt, ce gândesc când refuză să-mi vorbească, de ce plâng, ce vor când spun într-o doară „nimic” şi cum pot face o femeie cu adevărat fericită.

Câteva minute mai târziu Domnul a spus…

Şi podul să fie cu două sau patru benzi?

Banc preluat de pe Fayrouz break room.