Archive for Aprilie 2015

Urzeala Bloggerilor: Call of duty

Se cheama ostasii! Dupa cum Robb Stark a declarat maiestuos: Call the banners! asa si John Snow aka Piratul cinefil ne cheama la datorie.

Sezonul 5 din Urzeala a debutat pe HBO si Blogal Initiative a pornit o provocare pentru fani, blogeri si alti amatori de senzatii tari: Urzeala Bloggerilor, in care toti jucatorii se vor lupta pe viata si pe moarte pentru tronul celor 7 regate… sau ma rog, o excursie la Amsterdam.

La provocarea de a alege personajul preferat din urzeala, ma gandesc… trebuie sa aleg un personaj puternic, inteligent, care sa nu fie naiv, un personaj care sa aiba un viitor in jocul puterii… si cine e mai potrivit decat Sansa Stark.

Da, Sansa a facut numeroase greseli si s-a facut vinovata de naivitate in prea multe ocazii, importanta ei pana in acest moment a fost minora si greselile ei nu au afectat cu adevarat cursul povestii, dar cred ca sezonul 5 ne pregateste o schimbare majora.Dark-Sansa-2

Ea a fost educata sa fie o prezenta placuta in public, sa fie o regina diplomata si trebuie sa recunoastem ca la asta e foarte priceputa. Incet Sansa devine o femeie puternica si semnificatia pe care o are mostenirea ei o face un pion important. Restul familiei ei, cu exceptia lui John Snow, sunt considerati morti, ceea ce o face pe ea singura mostenitoare legitima a Nordului.

In acest moment ea e purtata de evenimente fara mult control asupra cursului lor, dar vedem dezvoltarea ei ca pion manipulator sub ghidarea machiavelica a lui Littlefinger. Putem spera ca viitoarea serie aduce ceva mai mult pentru acest personaj, care a avut privilegiul sa o observe si pe Regina spinilor, Olenna Tyrell, de la care cu siguranta a invatat ceva.

Timpul petrecut in Kings Landing a pregatit aceasta viitoare regina… sau Warden of the North posibil, pentru politica. Cu sustinatorii potriviti, cred ca Sansa cea intunecata, mostenitoarea Nordului, are un viitor in politica taramului Westeros.

Persuasiune

Cele mai cunoscute ecranizări ale romanului lui Jane Austen sunt din 1971, 1995 şi 2007. Personal nu am apreciat ecranizarea din 1971; cele din 1995 şi 2007 mi s-au părut mult mai bune, cu unele rezerve.

untitled4E vorba despre povestea de dragoste dintre Frederick Wentworth şi Anne Elliot, fiica unui aristocrat. Ei plănuiesc să se căsătorească dar, la sfatul rudelor şi a prietenilor nemulţumiţi de statutul lui social şi financiar, ea rupe logodna. Opt ani mai târziu cei doi se reîntâlnesc. Ceea ce urmează e o poveste frumoasă despre ataşament profund, înţelegere, prieteni şi snobism.

În versiunea din 1995 cu Amanda Root şi Ciaran Hinds toate sunt acolo unde Jane Austen le-a pus, respectă romanul şi e finuţ, nu e ostentativ. Actorii sunt foarte bine aleşi cu excepţia actriţei care o joacă pe Anne, părerea mea. Amanda Root e o actriţă grozavă, dar Anne trebuie să aibă 27 de ani, nu 40 de ani.

Actriţa care o joacă pe Mary Musgrove e foarte bună, foarte credibilă în iubirea nemărginită pentru persoana ei. Şi celelalte personaje secundare sunt grozav reprezentate. Asta e genial la ecranizările făcute de BBC, nu folosesc actori mediocri.

Ecranizarea din 2007, creaţie ITV, a fost mult mai distractivă, modernă şi reuşită din punct de vedere vizual. Actorii principali au făcut o treabă minunată, dar actorii secundari au fost mediocri. În sfârşit, filmul ar fi fost grozav dacă s-ar fi sfârşit cum a vrut Jane Austen să se sfârşeascăpersuasion2007. Dar circumstanţele în care Anne află că Wentworth încă o iubeşte sunt schimbate radical.

Cu intenţia de a-l găsi şi a-i mărturisi iubirea arzătoare, ea începe să fugă în căutare aproape imediat ce el iese din casă. El abia a ieşit din casă. Nu are aripi şi totuşi Anne fuge şi fuge şi nu reuşeşte să-l prindă. Singura explicaţie este că fuge în direcţia greşită. Deci Anne fuge ca un alergător olimpic în direcţia greşită şi prietena ei invalidă, mrs Smith care nu-şi putea folosi picioarele, începe să fugă împreună cu ea spunându-i de faptele rele ale d-lui Elliot.

Acestea fiind spuse, ambele ecranizări au punctele lor tari şi mi-a făcut plăcere să le revăd. Nu aş putea spune că una e mai bună decât cealaltă pentru că ambele au minusuri, dar împreună ar face un film bun.