Archive for the ‘Cu intelepciune frageda’ Category

Cu înţelepciune fragedă

Şi în această notă am încheiat-o cu blogul ăsta. hihi

Anunțuri

Murphy

Bad people are punished by society laws and good people by Murphy laws.
Or so a joke says.
Asta imi aminteste de genul de mentalitate de basm, ca exista personaje pozitive si negative.

Si in ciuda marsaviilor pe care fiecare om le savarseste in mod inevitabil, fiecare se crede personajul pozitiv. In cuvintele aproximative ale lui Gheorghidiu… in cursul istoriei universului drama mea nu inseamna nimic, dar pentru mine lucrurile astea marunte sunt mai importante decat razboaiele pentru cucerirea chinei sau exploziile unor astrii.

Cum as putea fi personajul negativ daca in filmul asta tin atat de mult cu mine?

Raspunsul e, dupa cum a spus Camus, in casa mare si alba in care vom sfarsi cu totii. E ingramadeala si e frig si nu poti respira.

Nu ne-am născut în locul potrivit?

 

Din cele 62 de milioane decese din 2006, 36 de milioane au fost cauzate de subnutriţie.

1 din 12 oameni din lume suferă de foame.

Pentru când voi fi bătrână…

Îi invidiez pe oamenii cu temperamente stabile, liniare, oamenii împăcaţi cu ei înşişi şi cu lumea, genul de oameni care intră într-o încăpere şi în câteva minute înţeleg dinamica, genul de oameni liniştiţi.

Nu e corectă împărţeala, unul primeşte un bagaj temperamental care îi permite să treacă prin viaţă liniştit, fără să se îndoiască de sine şi orice altceva, în timp ce altul o ia razna oscilând nebuneşte incapabil să ia decizii.

Şi.apoi, e un dat să nu te schimbi niciodată, temperament şi suflet, mereu ale tale, mereu aceleaşi sub spoiala de civilizaţie.

Omul de 2 ani e acelaşi ca şi omul de 40 de ani, aceleaşi organe, aceleaşi membre, acelaşi suflet.  Paradoxal, omul de 40 de ani nu e acelaşi ca şi omul de 2 ani, a suferit prea multe schimbări şi uitându-se la sinele de doi ani, nu se recunoaşte măcar. Deci când a devenit om, dacă a fost întotdeauna acelaşi?

Cred că mi-ar face plăcere să ştiu la bătrâneţe că nu mi-am dorit „grădina de trandafiri”, că nu am avut iluzii prosteşti, nu am visat că voi găsi un punct dincolo de care totul va fi bine,  toate se vor schimba şi voi scutura umbra amărâtă care se ţine de umărul meu. Nu, trebuie să ne cărăm umbrele toată viaţa. Şi nu spun asta cu nefericire.

Şi-apoi am zis… mă depăşeşte

[Mă refer aici la o competiţie individuală, care presupune documentare şi compunere.]

Întrebată care mi-este scopul…

– Vreau să câştig! i-am spus eu

-Atunci nu cred că ar trebui să participi.

– De ce?

– Nu e un motiv suficient de bun.

Îmi dau seama că motive mai bune s-ar găsi… vreau să mă dezvolt, să devin o persoană mai bună, să îmi lărgesc orizontul samd, dar în principal… în lipsa unor sentimente mai bune, când particip la o competiţie vreau să câştig. Hai că-s profundă.

Cu întelepciune fragedă… [2]

Nu putem scăpa niciodată de noi înşine, mi-am spus într-un moment de înţelepciune tristă.  

Aveam simpatie şi respect pentru cei care nu se plăceau, cei veşnic nefericiţi. Simţeam cu ei. Era grozav pe vremea când eram adolescenţi. Acum e doar enervant.

Cu înţelepciune fragedă

„If you don’t look for a mistake, you won’t find one.”

Dragostea acoperă totul…