Archive for the ‘De Moi’ Category

Un fleac… m-au ciuruit

Maria se plimba cuminte pe lângă Universitate, ţinându-şi paltonul pe braţele încolăcite. Era cald bine şi se gândea senină la toate prostiile pe care le-ar face dacă nu ar trebui să se prezinte la cursuri într-o zi atât de frumoasă.

 Taman când trecu pe lângă casa aceea de zici că e bântuită… simţi pişcături repetate în burtă. Şi-a coborât repede ochii şi ce văzu între palton şi stomăcel? Multe multe biluţe roşii… Şi-a întors privirile înspre casa bântuită şi a zărit , sau poate doar şi-a imaginat că a zărit mişcare în spatele perdelelor.

 În concluzie, un lucru are Maria de zis, bineînţeles fără gânduri răzbunătoare în legătură cu asasinul din casa bântuită.

 Vreau şi eu pistol cu bile…

Când o să mă învăţ minte?

Nu poţi umbla cu ei Maria. De ce îţi cumperi!?

😀 they’re so pretty

Febră

 Ne-am luat şi ne-am dus… la munte.  Am mers şi-am mers sfidând cerul ce se întuneca morocănos, am mers până ce am dat de-un lac . Tocmai la ţanc a şi început ploaia să ne biciuie, de-a dreptul să ne biciuie, cu stropi mari, rapizi şi reci. Am fugit sub un molid bătrân şi ne-am lipit cu spatele de trunchi. Rădăcinile au început să se zvârcolească sub picioarele noastre şi-mi păru că aud un murmur din pământ. Îmi păru, îmi păru. Mi s-a părut.
 Curând acele s-au îmbibat cu apă şi picuri grei au început să se prelingă pe trunchi ca şerpii, ca şerpi roşii. M-am îndepărtat îngheţată, te-am tras după mine cu spaimă şi am luat-o la fugă-nspre lac. De ce fugim înspre lac? Am luat-o la fugă în direcţia opusă. Cu o mână îmi ţineam jacheta peste cap, cu o mână te ţineam pe tine, îmi intra apa prin mânecă şi mi-era frig de mama focului. Mi-am dat seama atunci că fugim de lac. Că lacul vine şi că o să ne acopere. Mi-am pierdut un balerin şi ai ţipat cu furie să fug, de ce port balerini şi că o să ne acopere. Am fugit ore întregi şi deşi fugeam împotriva lacului, mă tot regăseam liniştită lângă trunchi, de unde trebuia s-o luăm din nou de la capăt; iar spre sfârşit, îmi părea că nu mai suntem, că fug de una singură.

Am crescut de tot!

 

Compliments to my dearest Jeanne.