Archive for the ‘Despre toate cele’ Category

Şi fusă noaptea…

Eh, fusă noaptea muzeelor şi dusă e minunea ei.

Expoziţia a fost într-adevăr inedită, după cum scria şi în invitaţia pe care am vrut să o postez dar n-o mai găsesc. Au ieşit la iveală cele mai valoroase, lucitoare, frumoase, bine conservate piese.

Abia mi-am găsit suflarea printre toţi intelectualii care s-au condensat nemilos acolo, care mai de care apreciind vocal… etc. Ceva de speriat.

Dar locul are o magie! Aproape am uitat ce frumoase sunt scările. Tata ne ducea tare des la muzeu. Până n-am ştiut ce era un palat episcopal, credeam că pe scările alea s-au plimbat prinţese.

Anunțuri

Poate înţelege cineva femeile?

Eu una nu pot.

Un om se plimba într-o zi pe plajă adâncit în rugăciune. Dintr-o dată a spus cu voce tare… „Doamne, împlineşte-mi o dorinţă!”

Brusc s-au adunat nori deasupra lui şi într-o voce cutremurătoare Domnul i-a spus:

„Pentru că ai încercat să-mi fii credincios în toare felurile, îţi voi îndeplini o dorinţă.”

Omul s-a gândit o vreme, apoi i-a cerut Domnului să construiască un pod până în Hawaii.

Domnul i-a răspuns… „Cererea ta e foarte materialistă. Mai stai câteva minute şi gândeşte-te la o dorinţă care să mă glorifice.”

Omul a stat si s-a gândit multă vreme. În cele din urmă:

„Doamne, aş vrea să înţeleg femeile. Vreau să ştiu ce simt, ce gândesc când refuză să-mi vorbească, de ce plâng, ce vor când spun într-o doară „nimic” şi cum pot face o femeie cu adevărat fericită.

Câteva minute mai târziu Domnul a spus…

Şi podul să fie cu două sau patru benzi?

Banc preluat de pe Fayrouz break room.

Pick up lines

După ce am citit postul Piratului cinefil, mi-au venit în minte multe multe replici. Preferata mea e din Defiance, un film despre rezistenţa antinazistă din Belarus.

Why is there a rule against women having guns?”

„What do women need guns for?”

„Protection”

„Women have men for protection.”

…she murmurs… „I want protection..”

The Body

The Body pune o problema interesanta, pentru care motiv il mentionez acum in perioada Pastelor. Un arheolog israelit descopera un mormant de om bogat cu o piatra rotunda la intrare, in care se afla corpul unui barbat crucificat de 32 de ani si un vas cu untdelemn. Mormantul dateaza din anul 32 A. D. dupa cum demonstreaza datarea cu carbon si o moneda din vremea lui Pilat Pont. Mai mult, pe coastele barbatului se vede ca a fost injunghiat cu o sulita iar pe craniu se vad zgarieturi adanci, ca de spini.

Am apreciat filmul din mai multe motive. N-am mai vazut nici un film care sa respecte principiile arheologiei asa cum le-am invatat la scoala, Antonio Banderas are o voce foarte interesanta si, in fine,  se pune la modul serios intrebarea… Cum ar reactiona credinciosii daca o asemenea situatie ar aparea? Ce ar inseamna o asemenea descoperire, cum ar reactiona Biserica, ce mutatii ar avea loc…

Pentru mine a fost captivanta framantarea constiintelor si am ramas prinsa pana la sfarsitul neasteptat si concluzia neasteptata. Mi s-a parut un film foarte bun, dar nu ma mir ca nu e mai cunoscut, subiectul e delicat.

„I thought I had lost my faith in Christ, in God, my savior, my friend. But I didn’t. I’ve lost my faith in serving men like you or Moshe Cohen, who use God to justify their material agendas.”

Cred din ce in ce mai putin…

In Uniunea Europeana.

M-am saturat sa vad postere cu copii din 5 rase diferite asezati ca cei mai buni prieteni, postere cu o mana neagra care strange o mana alba, sau o fetita blonda care pupa un baietel negru. Ma dezgusta. Se cheama reclama ieftin- rezidual coloniala.

Daca chiar nu este nici o diferenta intre albi si negrii, de ce pe brosurile de la Centrul de informare europeana nu sunt doua maini albe? Sau cativa copii caucazieni? De ce trebuie sa fie atat de evidenta uniunea albilor cu negrilor?

Am vrut sa iau brosura ca s-o pastrez pentru posteritate. Mi s-a zis ca nu exista nici o copie.

Dar promit ca daca imi explicati de ce e o chestie rasista, fac un gest civic si o rapesc.

20 minute

Dupa cum spune si titlul, mi-am propus sa scriu acest post in 20 de minute. Am ajuns la concluzia ca daca nu poti spune ceva consistent in timp scurt, degeaba te strofoci.

Citesc acum o carte despre Holocaustul din Basarabia si Transnistria, una din mai multele carti care mi-au cazut in mana despre Holocaustul de care s-au facut vinovati romanii. Intai cand a inceput sa ma preocupe subiectul, marturiile emotionante m-au lasat masca. Apoi am citit o carte care nega existenta Holocaustului, apoi o marturie a unui rabin despre panica in retragerea trupelor romane dupa ultimatumul rus, cu doua zile inainte de ultimatumul rus.

Atitudinea autorului in cartea pe care o citesc acum e cam… drept e ca atrocitatile au fost nasoale, dar Antonescu era in general un tip bland care nu vroia sa faca rau nimanui, iar evreii n-au fost nici ei de treaba si au cam cerut-o…

Intre marturii partial adevarate, documente manipulate si o istoriografie absurd de subiectiva, cum decizi unde sade adevarul? Undeva la mijloc, evident, sau nu? Uneori ma gandesc cu fior ca daca traiam acum 100 de ani nu as stii nimic despre  lucruri care astazi mi se par insuficient tratate. Sau daca as fi trait in 1945, as fi ramas o viata intreaga in totalitarism… Dar nu e la fel cu noi? Suntem doar o perioada in istoria omenirii, inceputul secolului XXI, atunci cand a aparut pe piata Ipad-ul si lumea a trecut printr-o criza economica de proportii memorabile. Copii vor invata despre consecintele crizei la scoala poate folosind Ipad-ul, dar nu vor stii cate masinatii si mizerii s-au facut in spatele culiselor. Si tot nu se va stii exact ce s-a intamplat in anii 40 in Basarabia, pentru ca veteranii sunt morti si documentele nu sunt de incredere.

Inteleg  de ce ar fi mintit jandarmii si soldatii romani care s-au ocupat de asta. Inteleg de ce au mintit rusii si germanii, dar de ce au mintit victimele?

Tragedia lor a fost suficienta. In efortul de a arde cele 50000 de cadavre din regatul mortii, prizonierii folositi la incarcat descarcat si stivuit au fost nevoiti sa sape un sant ca sa se scurga sangele. De ce ar trebui inventat ceva pe langa asta?

(mi-a luat 30 de minute.. eh)

I’m not a morning person.

Astă noapte nu am reuşit să adorm până dimineaţa, îmi venea să plâng de ciudă. Ultima dată m-am uitat la ceas la ora 4, sau cel puţin aşa îmi amintesc.

-Alo? mormăi eu

-Ceau Maria.

-Ceau… Cât e ceasul?

-ăăă, 7.

– Cine eşti?

– Alex.

-Cine?

-Alex… (explicaţia aferentă)

-Alex. Dar cât e ceasul?

-7.

– Păi, oamenii dorm la ora 7.

-Nu, acum eu sunt în tren spre casă.

ce?!

– EU dorm la ora 7.

Clar??