Posts Tagged ‘bbc’

Persuasiune

Cele mai cunoscute ecranizări ale romanului lui Jane Austen sunt din 1971, 1995 şi 2007. Personal nu am apreciat ecranizarea din 1971; cele din 1995 şi 2007 mi s-au părut mult mai bune, cu unele rezerve.

untitled4E vorba despre povestea de dragoste dintre Frederick Wentworth şi Anne Elliot, fiica unui aristocrat. Ei plănuiesc să se căsătorească dar, la sfatul rudelor şi a prietenilor nemulţumiţi de statutul lui social şi financiar, ea rupe logodna. Opt ani mai târziu cei doi se reîntâlnesc. Ceea ce urmează e o poveste frumoasă despre ataşament profund, înţelegere, prieteni şi snobism.

În versiunea din 1995 cu Amanda Root şi Ciaran Hinds toate sunt acolo unde Jane Austen le-a pus, respectă romanul şi e finuţ, nu e ostentativ. Actorii sunt foarte bine aleşi cu excepţia actriţei care o joacă pe Anne, părerea mea. Amanda Root e o actriţă grozavă, dar Anne trebuie să aibă 27 de ani, nu 40 de ani.

Actriţa care o joacă pe Mary Musgrove e foarte bună, foarte credibilă în iubirea nemărginită pentru persoana ei. Şi celelalte personaje secundare sunt grozav reprezentate. Asta e genial la ecranizările făcute de BBC, nu folosesc actori mediocri.

Ecranizarea din 2007, creaţie ITV, a fost mult mai distractivă, modernă şi reuşită din punct de vedere vizual. Actorii principali au făcut o treabă minunată, dar actorii secundari au fost mediocri. În sfârşit, filmul ar fi fost grozav dacă s-ar fi sfârşit cum a vrut Jane Austen să se sfârşeascăpersuasion2007. Dar circumstanţele în care Anne află că Wentworth încă o iubeşte sunt schimbate radical.

Cu intenţia de a-l găsi şi a-i mărturisi iubirea arzătoare, ea începe să fugă în căutare aproape imediat ce el iese din casă. El abia a ieşit din casă. Nu are aripi şi totuşi Anne fuge şi fuge şi nu reuşeşte să-l prindă. Singura explicaţie este că fuge în direcţia greşită. Deci Anne fuge ca un alergător olimpic în direcţia greşită şi prietena ei invalidă, mrs Smith care nu-şi putea folosi picioarele, începe să fugă împreună cu ea spunându-i de faptele rele ale d-lui Elliot.

Acestea fiind spuse, ambele ecranizări au punctele lor tari şi mi-a făcut plăcere să le revăd. Nu aş putea spune că una e mai bună decât cealaltă pentru că ambele au minusuri, dar împreună ar face un film bun.