Nu sunt o mare consumatoare de artă contemporană; uneori mă atrage, dar de cele mai multe ori am impresia că artistul îşi bate joc de publicul ţintă şi face un ban pe seama prostiei.
Îl iau de exemplu pe Paolo Coelho pentru că îmi ciocăne pe creier ca un pitic miner.
Mă irită deşi sunt întrucâtva comice, dialogurile personajelor lui Coelho. Sunt ca scoase din volumul fictiv „The most awkward: Say strange unexpected things to strange people”.
Par example… tema centrală e biscuitele.
Acest biscuite se sfarmă în mâinile mele, observă el privind cu simplitate biscuitul care se sfărma în mâinile lui. Nu ştia de ce i se deschide sufletul atât de firesc în faţa acestei bibliotecare…
Oare ce ne face să distrugem tot ce atingem? replică femeia pe care el o întâlnise doar acum 20 de minute. Oare ce ne face să ne detestăm atât de mult? Am un fiu de vârsta ta, Mă întreb uneori ce ar face el în legătură cu biscuitele. Destinul ne e trasat mai de dinainte. Nu e asta tragic? Crezi că alegi, dar de fapt nimic din ce faci nu surprinde Universul.
Pentru ce îmi spui asemenea lucruri?
Nu ştiu, îmi pari ca un om pe cale să îşi abandoneze conştiinţa
Nu e asta nebunie? Ce înseamnă a părea?N imic nu e ceea ce pare.
E clar?
Ce e asta? Asta se cheamă formare de opinii sau manipulare subtilă. Scriitorul varsă sec o grămadă de bucăţi de cugetare profundă care acoperă toate domeniile, de la economie la religie şi e plin de calm filozofic sentimental apatic oximoronic oriental fabulos.
Mai presus de toate, e fals fals fals. Am impresia că tipul îşi face o colecţie de formulări care îi par mai cu moţ,le pune pe hârtie şi scrie ceva ca să umple spaţiile goale.
Asta e părerea mea umilă pe care o apăr pe principiul camilpetrescian şi în virtutea faptului că am citit 4 cărţi scrise de autorul menţ. mai sus. Întrebarea pe care mi-o pun este… se mai poate scrie o carte de succes despre societatea actuală în care maj. oamenilor se comportă normal şi care nu e despre mafie, prostituţie, chestii paranormale şi care nu implică lovituri de stat sau arme de foc?
Dacă aţi citit asemenea cărţi contemporane, vă rog recomandaţi-mi-le.
Later edit
PS. Sper că e clar că aberaţia de mai sus cu biscuitele si bibliotecara e o parodie, operă a geniului meu.
Unde nu se întâmplă mare lucru 