Din păcate Frédéric Bazille a murit înainte de varsta de 30 de ani şi înainte să ajungă la apogeul maturităţii artistice.
S-a născut într-o familie înstărită în anul 1841 şi a crescut în Sudul Franţei, in Montpellier. A început să studieze medicina, dar considerand că nu aceasta îi e vocaţia, a abandonat şcoala şi s-a dedicat picturii. Printre prietenii săi impresionişti se numărau Monet, Sisley, Renoir şi Manet.
Fiind mai instărit decat majoritatea prietenilor săi, i-a ajutat punandu-le la dispoziţie studioul său si vopsele. Casa lui a ajuns „sediul central” al impresioniştilor.
In 1870 s-a înrolat în armată (războiul franco-prusac) şi a fost omorat în prima sa luptă.
Dintre lucrările sale,deşi altele sunt mult mai apreciate, preferatele mele sunt Studioul artistului, autoportret şi portretul lui Renoir.
În sfarsit, cu siguranţă dacă n-ar fi murit atat de devreme, în loc să mă gandesc că îmi plac alţi pictori mult mai mult, m-aş gandi că viziunea lui imi atinge spiritul sau ceva în genul.Pentru că, de exemplu, îmi place Monet foarte mult, dar ce a pictat înainte să aibă 30 de ani nu îmi spune nimic. Şi cred că arta e menită să îi atingă pe ignoranţi alături de intelectuali.
Atat a avut de zis ingorantul.
Unde nu se întâmplă mare lucru 