După cum mi se întamplă deseori în muzee, astăzi m-am rătăcit de grup. Din obiect interesant în obiect interesant drumurile mele şi ale prietenilor mei s-au separat. Dar nu m-a deranjat deloc, îmi place să rătăcesc în voie de una singură.
Am băgat de seamă o fibulă şi am stat puţin în faţa ei încercand să-mi amintesc denumirea. Cand mi-am adus aminte, am spus cu voce tare că se cheamă fibulă şi că era folosită ca ac pentru manta.
Un băiat care se uita şi el curios în aceaşi vitrină mi-a atras atenţia că scrie info pe laterale şi am ras amandoi bine. Ne-am plimbat de aici înainte împreună prin muzeu şi tare mi-a plăcut că ştia să explice frumos care era folosul fiecarui obiect. La randul meu i-am arătat ştiinţa mea într-ale ceramicii dacice şi ignoranţa în toate celelalte domenii, îndeosebi într-ale agriculturii.
La ieşire m-a tras de manecă zicandu-mi că vrea să-mi arate ceva. La care scoate din buzunar o bucată de minereu.
Ia uite ce-am găsit.
Mi s-a ridicat tensiunea, abia ieşiserăm dintr-o sală plină cu minereuri de aur.
De unde ai luat-o?
Din muzeu. Vrei şi tu una?
Unde nu se întâmplă mare lucru 