Mâc şi Fâr

Piratul cinefil m-a binecuvântat cu o leapsă, noroc cu el că altfel nu aveam nimic de scris nici săptămâna asta. La prima vedere pare o leapşă cam simplă şi care nu aduce nimic nou. Dar oriunde este adevăr, e ceva inedit.

1. Când ai început să scrii online?

În 7 iunie 2008, era o zi de sâmbătă şi nu sunt mândră de ce a ieşit, aşa că nu dau link.

2.Ce te motivează să scrii pe blog?

În ultima vreme nimic, dar dacă întrebarea ar fi… Ce te motiva să scrii pe blog? aş răspunde… O grămadă de chestii, în primul rând mi-a plăcut mereu ideea de a avea blog, un spaţiu numai al tău, o mini revistă în care poţi fi jurnalist de teren, editor al coloanei zilnice, om bun la toate şi redactor şef. E o modalitate de a arăta cât de bun eşti.

3. Cum reacţionezi la comentarii negative?

Îmi displac profund în sensul că mă enervez şi cred că cine nu e de acord cu mine e bătut în cap şi vreau să le trolez blogul şi să le trimit un virus pe computerul personal sau măcar să spun cuiva că îs bătuţi în cap.

4. Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit?

Aflu cu această ocazie de la Piratul cinefil că sunt principalul instigator al încă unui blog. Eh

Ideea iniţială de la care am pornit eu a fost să nu mă mai plictisesc. Am mai spus asta, am început să scriu pe viatastatica pentru că nu aveam nimic mai bun de făcut şi încet încet am cunoscut oameni foarte interesanti… unii mi-au devenit dragi, altii mi-au întărit credinţa în intuiţia feminină.

5.Ce fel de linkuri ţii în blogroll?

Prieteni, colegi, oameni interesanţi şi un schimb de link cu drd calinescu.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

Ce-a fost întâi, oul sau găina? Nu pot să spun că m-a schimbat, am învăţat câteva lucruri importante, am început să fiu mai atentă la gramatică, am schimbat câte ceva la setările cu html şi nu a ieşit bine… am concluzionat că nu e bine să mă bag acolo. În rest, dezamăgire dezamăgire, numele tău este omenire. Glumesc.

De fapt sunt destul de serioasă…

Am aflat că nu voi reuşi să scriu o carte, dar asta e ok pentru că oricum nu-mi doream aşa de mult. Şi în final am descoperit că literele de pe tastatură nu au nici un pic de milă, prostia şi necunoştinţa nu au cum să fie deghizate, deci înainte să scrii e bine măcar să te informezi.

7. Ce aşteptări ai în viitor de la blogul tău?

Nu m-am gândit la asta. Cred că asta înseamnă că nu am.

8. Cât despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

Vă iubesc scumpii mei! Şi vă mulţumesc pentru grijă, sunt ok atâta tot că nu am nimic de spus.

Vă pup şi vă invit pe toţi să luaţi leapşa, ar prinde bine puţin adevăr în blogosferă. Deşi neadevărul nu e neapărat intenţionat, în jurul nostru plutesc atât de multe răspunsuri perfecte că uneori oamenii nu se mai gândesc că nu li se potrivesc.